02/11/2026
Nu doare destul? Păi ce facem, așteptăm să ne trimită durerea notificare că e timpul să ne schimbăm?
Am auzit des că omul se schimbă abia când ajunge la fundul butoiului. Eu cred că uneori nu suferința ne ține pe loc, ci credințele de care ne agățăm: Lasă, că sunt bine și așa!”
„De la ce vârstă am, nu mai are rost să mă apuc de sport.”
„Eu am metabolismul lent, n-am ce să-i fac.”
„Mănânc puțin și tot mă îngraș.”
„Sunt prea slab, ce rost are să merg la sală?”
„Sunt prea gras, mi-e rușine să merg la sală.”
„N-am timp de sport, am copii, muncă și o mie de probleme.”
„Încep de luni!”
„Am încercat de atâtea ori și tot m-am îngrășat la loc.”
„Oricum, în familia mea toți sunt așa!”
Și, fără să ne dăm seama, transformăm niște convingeri în niște limite pe care nici măcar nu mai încercăm să le depășim.