12/09/2026
🐎 Povești din Pasul Vâlcan
Episodul 5 – Când prin Pasul Vâlcan treceau poștalioanele
Înainte ca șoselele moderne să lege Valea Jiului de Oltenia, exista un drum peste munte.
Un drum greu.
Un drum de piatră, pădure și noroi, pe care urcau încet poștalioane trase de cai, negustori, călători și oameni care treceau dintr-o provincie în alta.
Era Drumul Poștalioanelor.
Timp de secole, Pasul Vâlcan a fost una dintre principalele căi de legătură dintre Țara Românească, Gorj, Valea Jiului, Țara Hațegului și Transilvania.
Traseul venea dinspre Hațeg, trecea prin Crivadia și Dealul Babii, cobora spre Vulcan, apoi urca din nou către Pasul Vâlcan.
Aici exista vama și un punct pentru schimbarea cailor.
De la Vâlcan, drumul continua peste munte, spre Schela și Târgu Jiu.
Pe hărțile habsburgice de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, acest drum este deja reprezentat.
Ridicarea topografică iosefină din 1769–1773 păstrează imaginea unui Pas Vâlcan străbătut de această importantă cale de comunicație.
Și poate cel mai frumos este să ne imaginăm cm arăta o călătorie atunci.
Nu asfalt.
Nu mașini.
Nu telefoane.
Doar cai, trăsuri, oameni și muntele.
Poștalionul urca încet serpentinele, caii erau schimbați la popasuri, iar călătorii trebuiau să înfrunte vremea și drumurile grele ale muntelui.
Pasul Vâlcan era atunci o adevărată poartă între două lumi.
Abia spre sfârșitul secolului al XIX-lea, când au apărut drumurile și calea ferată prin Defileul Jiului, vechiul traseu și-a pierdut treptat importanța.
Astăzi urcăm Pasul Vâlcan cu mașina.
Atunci, fiecare kilometru se făcea cu calul.
Același drum.
Aceiași munți.
O altă călătorie.
📍 Pasul Vâlcan
📜 Povești din Pasul Vâlcan