27/03/2024
"Fotbalul chapas", un ecou al sporturilor populare care au înflorit în cultura iberică, este mai mult decât un simplu joc – este o tradiție cunoscută sub numele de "las chapas".
În epoca de aur a copilăriei, fotbalul chapas vibra de emoție și istorie în inimile tinerilor. Adulții de astăzi își amintesc cu nostalgie de partidele desfășurate pe asfalt, cu capacele răspândite pe trotuar în lumina palidă de după-amiază. Regulile jocului erau un simbol al simplității: fiecare jucător așeza zece capace pe "teren" și un dop de sticlă în postura de portar. Rând pe rând, scopul era să alunece o boabă de năut în "poarta" adversarului, adesea o cutie veche sau o simplă cretă trasând conturul pe pământ.
Chapas a prins contur odată cu sosirea lui José Torras Onama în Barcelona, aducând cu el mașinile capabile să creeze capacele care aveau să devină actorii principali ai acestui joc. Pe fundalul Războiului Civil Spaniol, jocul cu capace a căpătat popularitate, devenind refugiul famililor care, asfixiate de criza economică, nu-și puteau permite luxul de a oferi jucării copiilor lor.
Pe atunci, copilașii se îndreptau către barurile din cartier, strângând capace de la răcoritoare și bere, transformându-le apoi în insignele colorate ale echipelor preferate. Portariile erau improvizate din orice cutie goală tăiată pe jumătate, iar în loc de minge servea o boabă de năut, lustruită cu migală pentru a fi cât mai rotundă.
Acum, fotbalul chapas și-a croit drum în lumea competițională, ajungând să fie apreciat și jucat în competiții oficiale nu doar pe meleagurile spaniole, ci în întreaga lume.
