26/04/2026
Trudirăm, suferirăm, câștigarăm!
(Alex Buiuc)
FC Păușești-Otăsău - FC Inter Sibiu 1-2 (0-2)
⚽ Primăvară înflorită cu fotbal în zona rurală a Subcarpaților getici! Foarte posibil, dacă ești jucător, să n-ai vreme mai deloc să îți lași ochii și mintea să se bucure prea mult de peisaje, fiindcă tu ești acolo la muncă, evident! Ca suporter călător însă, lucrurile stau cu totul altfel, te poți înfrupta din plin cu tot ceea ce oferă aventura fotbalului, din drumul minunat ce străbate tablourile anotimpului țării și să iei experiența chiar ”all inclusive” de la partida la care asiști. Atunci când comunitatea este conectată total sunt fantastice evenimentele sportive din zona rurală! Se simte cm echipa locului reprezintă mândria comunei (sau comunelor în cazul de față), se văd pregătirile pentru eveniment și apoi cm fiecare vine la baza sportivă, cu mic cu mare, cm trăiește momentele cu pasiune și glas - fie chiar și transformat în strigăte către arbitri. Se simt bucuria, simplitatea, emoția! Sincer vă spun, decât niște orășeni blazați, plictisiți de câte meciuri au la dispoziție, mai bine niște otășeni ce știu că echipa înseamnă localitatea și cm ea este parte din ființa lor! Am văzut asta și ieri la Pietrari, am văzut și în alte dăți, la Dăești, dar și mai ales la Fărcășești, cam în toate locurile rurale pe unde a Interul a fost purtat traseul ligii a treia.
⚽ Nu-i deloc ușor să joci în meciurile rurale. Publicul are mai mult patos și insuflă favoriților puteri și ambiții sporite. Când ai de-a face cu echipe ce luptă pentru ”glie și popor” fiecare duel e mai crâncen, gazdele nu abandonează deloc, nu renunță nicio clipă. Doar că spun, ca element de convingere, că ieri, la finalul partidei câștigate de noi, jumătate din echipa gazdă era prăbușită pe gazon, de extenuare, dar și de necaz. Asta în condițiile în care oricum nu aveau emoții deloc în play-out, clasamentul pentru ei este doar o chestiune de plasament. Totuși, se vede bine de tot că la ei ține de mândrie să câștigi în fața suporterilor locali.
⚽Dar destul cu lunga punere în scenă, să trecem la ai noștri, căci de asta ne aflăm aici! Interul a mers ieri la Pietrari destul de șifonat. Două înfrângeri consecutive, o cădere în clasament și chiar un pic de pericol de afundare și mai mare, nedreaptă dacă este să judec după parcursul din acest sezon. Forma mai slabă de acum este dată și de problemele de lot, de suspendări, dar și de accidentări, unii interiști nu pot intra deloc, alții reintră fără să fie refăcuți complet. Este destul de greu în condițiile astea să întocmești o formulă funcțională, un mecanism care să ruleze constant, 90 de minute. Orice dereglare pe parcursul partidei, orice entorsă sau întorsătură a jocului te obligă la improvizații. Muți cm și ce poți, pentru că nu ai opțiuni pentru toate pozițiile. Sigur nu-i este deloc ușor antrenorului Mihai Ianc cu toate aceste permutări! Cam asta a fost și povestea de ieri în care un joc pe care-l controlam total în prima repriză ne-a scăpat la complet din mână. Am terminat gâfâind, trăgând de secunde pe alocuri, a fost o victorie în egală măsură muncită și smulsă în fața unui adversar ambițios, dar care, mai cu seamă din ce-am văzut în prima parte, nu stăpânea la fel de bine mingea precum noi. Zic asta și amintindu-mi ce-am văzut în precedenta întâlnire avută cu ei, de acum o lună. Stilul vâlcenilor este mult mai direct, mingi lungi dacă se poate și cât mai multe aruncate pe careu (cu piciorul sau cu mâna, din auturi), să te domine fizic dacă pot. Noi, mai mingicari și, de foarte multe ori, greu adaptabili gazoanelor ligii a treia.
⚽ Ieri, la Pietrari, vremea a fost cm nu se putea mai bună pentru fotbal, iar gazonul uscat și cam prea tare, ceea ce a făcut mingea să se răzgândească în mersul ei firesc. Oricum, față de alte terenuri întâlnite în acest sezon, nu era chiar așa mare durere de cap suprafața de joc. Atmosferă de sărbătoare la baza sportivă, cu ”Lambada” răsunând în difuzoare și cu un număr considerabil de spectatori veniți să asiste la încă o performanță a favoriților - deja eroi ai locului. Nu mi s-a părut că jucătorii noștri au fost deloc intimidați de presiunea tribunelor, dimpotrivă, a durat cam 5 minute până ce au intrat în ritmul de meci și au început să conducă ostilitățile. Cu Rotar și Timiș suspendați și cu Bârză improvizație ca fundaș dreapta, antrenorul Ianc a început cu o formulă ceva mai stabilă în față, în care Mercioiu era vârful împins, iar Bîrsan și Veștemean asigurau flancurile. La mijloc Bărculeț, Câmpean și Cișmaș au asigurat clar superioritatea, au câștigat o mulțime de baloane, mai ales pe respingeri, astfel că prima repriză s-a tradus în vreo 5-6 ocazii mari ale Interului, În mod cert, puteam avea un avantaj chiar mai mare decât acel 2-0. Atât de bine a funcționat jocul de posesie încât a reușit să păstreze și o disciplină mult mai bună în teren. A contat enorm asta, pentru că în condițiile în care oamenii de pe flancuri se descurcau să aibă superioritate și să aducă mingea sus, Mercioiu a putut rămâne focusat pe careu, pe centru, fără să mai vină mai deloc în bandă. Iar când golgheterul nostru joacă acolo, în gura porții, răsar imediat golurile.
⚽Pe filmul meciului, prima mare ocazie o avem în minutul 5, după o recuperare în terenul nostru, Cișmaș duce în viteză un contraatac 2 contra 2, ajunge în careu și este blocat în momentul șutului, la colțul careului mic. Minutul 8 aduce o nouă mare ocazie, după un corner bătut la prima bară de Bărculeț, Mercioiu vine excelent, deviază cu piciorul de pe colțul scurt, dar aglomerarea de jucători de acolo reușește cumva să blocheze. Urcăm tot mai mult liniile, atacurile vin în valuri și mi se pare că formația gazdă este ruptă cumva la mijloc; nu se pot retrage suficient de rapid în sprijinul defensivei, ceea ce ne lasă multe spații în fața careului. Astfel, în minutul 15, la capătul unei succesiuni de pase, Bîrsan este lansat în careul mare de Cișmaș, are timp să își potrivească șutul, dar portarul advers salvează un gol pe care, după atâtea ocazii, parcă îl meritam. Minutul 20, este rândul lui Veștemean să aibă și el un șut de la marginea careului mare, dar cadrează cam pe portar. Ceea ce trebuia să se întâmple, deschiderea scorului, vine în sfârșit în minutul 28: o combinație în viteză pe zona centrală, Mercioiu face un-doi cu Bîrsan, ajunge singur în careu, are timp suficient, iar instinctul de atacant se vede acolo, Paul își potrivește mingea cu calm, face exact câte atingeri este nevoie pentru a marca fără probleme. Avem 1-0, gazdele parcă încearcă să fie mai ofensivi, dar nu reușesc să producă niciun pericol. În schimb, vine minutul 36, Ianis Onețiu este insistent după o minge de urmărire, reușește să câștige în bandă și este pus la pământ. Lovitură liberă bătută excelent de Bărculeț, Mercioiu simte din nou cel mai bine traiectoria și cu o lovitură de cap face 2-0. Dacă statistica mea e corectă, a fost golul cu numărul 20 pentru atacantul nostru în acest sezon! Nu ne oprim cu 2-0 și mai avem o ocazie imensă, în minutul 40, cu Veștemean ajuns și el în careu - trage din 11 metri dar mingea lovește bara, iar apoi pe recuperare, Bîrsan este blocat la 11 metri, un șut care, dacă ajungea pe poartă, era sigur 3-0. Este clar că gazdele sunt la pământ, îi văd că strigă unii la alții, iar noi avem vreme să facem și ceva finețuri cu mingi săltate peste linia fundașilor. Dacă mai dura un pic prima repriză, cu siguranță scorul lua proporții mari de tot. Așa însă, vorba unui suporter local, ”Interul dăteră doar două goluri!”
⚽Pauza salvează însă gazdele. Stau mai mult la vestiare și ies cu altă abordare, mai combativă. Noi ieșim fără Cișmaș, cel care acuza o ușoară entorsă la finalul primei părți. Intră Iaru în locul lui, dar el tot ca o improvizație, căci Rareș este cel care poate juca pe ”100 de posturi”. Dominarea noastră nu mai există, însă prima ocazie din repriză tot noi avem, în minutul 52, cu o torpilă a lui Bârză, de la vreo 25 metri, respinsă greu în față de portarul gazdelor. Jocul este tot mai echilibrat, gazdele încep să ajungă, în sfârșit, pe la careul nostru, iar Ankrah are și de prin ceva șuturi și șuturi destul de simple. Spectatorii însă simt momentul mai bun al favoriților și reîncep să prindă voce, tot mai înfocat, de cele mai multe ori protestând la deciziile arbitrilor. Vine și prima fază cu adevărat litigioasă, în minutul 67, o minge de urmărire săltată în spatele apărătorilor noștri. Cred că Mogoe și Coza gestionau bine paravanul și nu era nevoie de ieșirea portarului. Obi se aventurează totuși la marginea careului, fundașii noștri se opresc la strigătul lui. Ajung simultan la minge atacantul gazdelor și portarul nostru - parcă o fracțiune mai rapid totuși este Obi. Atacantul vâlcean ridică și el piciorul, lovește mingea și mănușa portarului (nu pot spune în ce ordine, dar lovitura peste mănușă s-a auzit foarte clar) și apoi mingea se duce în plasă. Arbitrul dictează fault în atac, confirmat (sau poate ajutat să judece faza) și de către tușierul aflat aproape de duel. Spectatorii se încing, pentru ei mingea în plasă este gol, orice ar fi. Totuși, chiar și să fi jucat atacantul doar mingea, piciorul ridicat a fost mult prea sus, cam la nivelul capului portarului, se poate invoca oricând jocul periculos.
⚽Eforturile gazdelor rodesc însă destul de repede, în minutul 71, o altă minge e aruncată pe lung în careul nostru, vine un șut din unghi, din careul mic pe care Obi îl parează, dar pe urmărire, Uță trage tare, din 10 metri, direct sub transversală. Este 1-2 și gazdele prind aripi. Totuși, noi suntem aproape să marcăm golul 3, în minutul 74: Iaru depășește în flancul drept, pasează pe jos și Bârză trage tare din unghi, dar portarul advers scoate excelent. Din acest moment, vâlcenii aruncă toate liniile în față, joacă mereu cu mingi lungi spre careul nostru. Auturile pe care le obțin sunt și ele aruncate lung pe careu, acolo unde se vede clar diferența de talie net în favoarea gazdelor. Am emoții la fiecare ieșire a portarului nostru, prea curajos atunci când își ia avânt. O dată chiar ”reușește” să iasă pe sub minge, dar norocul nostru este că Mogoe și Coza sunt de fiecare dată la post și acoperă. Obi are și el o paradă bună în minutul 80, la un alt șut din unghi, din apropiere, apoi în minutul 84 tremurăm tare după ce luftăm în careu la o centrare la semiînălțime. Atacantul vâlcean trage tare, din întoarcere, de la 10 metri, dar peste poartă. Avem noroc, pentru că faza asta mi-a adus aminte de o alta, la indigo, de acum o lună, când am încasat gol la Pietrari. Minutul 87 aduce o nouă situație care face tribuna să răbufnească. Lovitură liberă din margine, deviere din careu și pe urmărire, o lovitură de cap ce aduce mingea în plasa noastră. Din fericire, între deviere și lovitura fatală, tușierul deja ridicase fanionul pentru offside. Viteza de reacție a tușierului îmi dă de înțeles că n-a avut dubii la fază. Cred și înțeleg că este greu să vezi că este anulat un gol al favoriților în minutul 87, dar regulamentul guvernează totuși jocul.
⚽Rezistăm cu greu ultimelor minute, mai ales că sunt și 5 de prelungire. Mitran, introdus pe final de meci, încearcă un sprint într-o situație de 2 contra 1 și se frânge brusc, după vreo 20 de metri de alergare - semn că ruptura musculară ce l-a chinuit din iarnă recidivează. Încearcă să rămână pe teren până la final, jucând mai mult într-un picior. Avem un corner și îl executăm scurt, ca să mai stoarcem câteva secunde la colț, la fanion. Ne chinuim teribil dar, cumva ieșim la liman, auzim fluierul izbăvitor. O victorie extrem de muncită, la capătul unui meci controlat doar 60 de minute. Căderea din final a fost dureroasă, dar explicabilă în condițiile actuale ale lotului. Punctele aduse sunt însă foarte valoroase pentru că ele alungă orice griji legate de vreo prăbușire în clasament, dar și fiindcă redau interiștilor încrederea în forțele proprii. Ar fi chiar mare păcat ca acest sezon de debut, cu atâtea partide bune, să îl încheiem în genunchi!
