13/10/2024
Iubiții mei,
Pentru că-i minimalizăm pe Sfinții contemporani cu noi, tocmai de aceea nu prea lăsăm multe lucruri scrise despre ei.
Nu prea ne pasă de posteritatea lor…
Lăsăm Sfinții să treacă pe lângă noi…sau noi trecem, cu autosuficiență, cu aroganță…dar și cu cecitate pe lângă ei…și nu ne folosim de prezența lor.
Însă prezența lor este luminătoare, este înveselitoare, e captivantă și acum…și după trecerea lor în veșnicie.
Iar dacă despre Sfânta Parascheva știm puține lucruri din timpul vieții ei pământești, viața de după moarte…viața ei mereu vie…scrie istorie în continuare!
Tocmai de aceea Viețile Sfinților au două părți…legate între ele: viața istorică…și minunile și vedeniile și ajutorarea multora după adormirea lor.
Și trebuie să adăugăm mereu, la viețile lor, noile binefaceri ale lor din viața Bisericii și a lumii întregi.
Spre exemplu, în Acatistul Sfintei Parascheva aflăm date din posteritatea ei plină de minuni. Acțiuni verificate, trăite de către oamenii credincioși.
Și aflăm că ea îi mângâie pe oameni, îi întărește, îi ascultă pe preoții cucernici, ne vindecă de răni, stârpește insectele care ne vatămă, ne ferește de năluciri, ne aduce ploi mănoase, îi alungă pe cei care ne ispitesc, împreună-lucrează cu noi…pentru ca să ne strângem banii pentru existență…
Cu alte cuvinte, o imagine vie a unei Sfinte care muncește zilnic pentru noi, care e într-o continuă atenție față de noi, pentru că e roaba Stăpânului ei, a Celui întotdeauna atent la întreaga făptură și Care susține în viață toată făptura creată de El.
Și așa stând lucrurile…cum e moartă cea vie…și cm să-i întoarcem spatele celei care ne dorește tot binele?!
Cum să ne facem că nu avem nevoie de ajutorul ei?!
Și cm să nu o avem prietenă de conștiință pe o astfel de Sfântă preafrumoasă și preabună, care nu uită lumea, e mereu cu ea, ca și Domnul ei, pentru ca toți să se îndrepte prin pocăință și să moștenească Împărăția lui
Dumnezeu?
Și vă rog să observați diferența diametral opusă dintre imaginea pe care o au unii în cap, cm că Raiul ar fi „plin de plictiseală”…și această continuă și imensă bucurie de a ajuta a Sfinților, dinamismul lor, venirea lor mereu la
noi, ca să ne ajute, ca să ne întărească, să ne aline inima…
Unde e plictiseala în minune?
Unde e urâțenia în vederea atotiluminatoare și sfințitoare a lui Dumnezeu?
Cum să fie o pierdere de timp…lucrurile care ne fac să trăim veșnic în bucuria comuniunii cu Sfinții, cu acești Sfinți mai iuți ca gândul în a-L slăvi pe Dumnezeu, în a-i ajuta pe oameni, în a face binele?…
Sfânta Parascheva cea mult sărutată…de inimile și de buzele celor credincioși!…
Zeci de mii, sute de mii de oameni care vin să soarbă har, să soarbă viață, să primească alinare…de la rămășițele trupești îndumnezeite ale Sfintei Parascheva…
Adică e icoana noastră vie în ceea ce privește îndumnezeirea omului…dar și icoana care prevestește învierea de obște. Învierea tuturor celor adormiți…
Și care e diferența între stârv…și Sfinte Moaște?
O știm cu toții: cu mortul în casă nu poți sta prea mult timp…pentru că vine sanepidul și poliția și te bagă la nebuni…Dar cu Sfinte Moaște poți sta în casă…pentru că ele te sfințesc pe tine și casa ta, te umplu de har prin simpla lor
prezență…și te fac să te trezești.
Să nu crezi că poți să-i diblezi, la infinit, pe oameni…și să calci, pe fiecare zi, răbdarea infinită
Iubiții mei, Pentru că-i minimalizăm pe Sfinții contemporani cu noi, tocmai de aceea nu prea lăsăm multe lucruri scrise despre ei. Nu prea ne pasă..
