10/05/2026
10 MAI – Ziua Națională a Portului Tradițional Românesc 🇷🇴
Astăzi nu sărbătorim doar haine vechi, tradiționale.
Sărbătorim rădăcina.
Sărbătorim mâinile care au tors firul la lumina lămpii.
Femeile care au cusut nopți întregi în tăcere.
Bunicile care au ascuns în modele nu doar frumusețe, ci credință, rost și apartenență.
Aceste porturi le putem admira și astăzi în spectacolele folclorice, la festivaluri, h**e, nedei și evenimente tradiționale, unde oamenii își reprezintă cu drag zona și identitatea prin ceea ce poartă.
Pentru că pe vremuri, portul popular era cartea de identitate a satului românesc.
După felul iei, după culoare, după fotă, după broderie sau felul în care era prins brâul, puteai afla din ce zonă vine omul, ce neam poartă în spate și ce lume l-a crescut.
Nimic nu era întâmplător.
Culorile se nășteau din plante, din pământ și din priceperea locului.
Modelele purtau semne vechi de protecție, fertilitate, credință și continuitate.
Iar fiecare costum avea în el răbdare, muncă și timp.
Astăzi, într-o lume care aleargă spre uniformizare, vedem adesea amestecuri fără rădăcină: ii dintr-o zonă purtate cu fote din alta, elemente moderne lipite de port doar pentru imagine.
Și totuși…
La Congresul Național al Scolilor de Dans Popular Romanesc am văzut și cealaltă Românie.
România care încă cercetează.
Care încă respectă.
Care încă păstrează.
Am văzut oameni pentru care costumul popular nu este decor.
Este identitate vie.
Iar atunci când acești oameni intră în joc, parcă dansează odată cu ei și cei plecați demult dintre noi.
Bunicii.
Străbunicii.
Satele care încă respiră prin cântec și joc.
Poate tocmai de aceea portul popular românesc emoționează atât de profund.
Pentru că nu este doar frumusețe.
Este memorie cusută în fir.
Vivi Sima - 2026