15/04/2026
Bunicul era un om cinstit, muncitor, saritor - ajuta pe oricine ii solicita ajutorul. M-a invatat si pe mine sa fiu asa, prin puterea exemplului. Dar a insistat pe ceva anume: sa nu mint niciodata, iar eu am asimilat cu a fi sincera 100%. in orice situatie.
Ani buni am fost mandra de asta, de fapt aproape toata viata. Sinceritatea mea s-a regasit in toate aspectele vietii: am iubit sincer, nu m-am prefacut in niciun tip de relatie sau situatie pentru a imi urmari interesul, nu am vandut brasoave clientilor, nu am lingusit persoanele cu autoritate, nu am promis ca voi face ceva fara sa fiu sigura de rezultat, mi-am tinut intotdeauna promisiunile chiar si cand am facut compromisuri in defavoarea mea pentru asta, am lucrat doar in acele medii care corespundeau cu valorile mele (am plecat cand nu s-a mai intamplat asta) s.a.m.d.
Exceptia de la sinceritate - caci exista intotdeauna un echilibru - a fost sub forma politetei si a dorintei de a nu rani oamenii. Am ramas in conversatii lungi care ma plictiseau, consumandu-mi energia si timpul, nu mi-am sustinut punctul de vedere si am preferat sa ma retrag pentru a evita conflicte s.a.m.d.
De ceva timp ii inteleg pe cei care mint, care se prefac, care isi ascund slabiciunile, care nu sunt sinceri nici macar cu ei, care se supraevalueaza (la interviurile de angajare, la sesiunile de evaluare a performantei etc.), care afiseaza altceva decat ceea ce sunt. Si pe ei i-a invatat cineva ca asa e bine. Si poate chiar doar asa pot obtine ceea ce vor.
Da-mi voie sa te intreb, tu cm crezi ca e mai bine pentru tine, sa fii sincer si asumat in orice situatie sau sincer doar in anumite situatii?
Daca nu raspunzi, sunt sanse sa nu fii din prima categorie, adica sincer si asumat. 😆
Iar daca raspunzi, 𝐢𝐭𝐢 𝐦𝐮𝐥𝐭𝐮𝐦𝐞𝐬𝐜! 🙏 Chiar sunt curioasa ce te-a invatat pe tine viata (nu cineva anume).
Send a message to learn more