15/09/2026
Prin valorificarea folclorului, deci printr-o grijă deosebită manifestată față de bunurile ce reprezintă însăși esența spiritualității poporului, se poate pune – în mare măsură – stăvilă procesului de destrămare, de dizolvare a creației artistice populare moștenite.
Am această credință, impotriva multora care socotesc categoric că în actualul stadiu de dezvoltare a societății noastre orice intervenție este inutilă, neavând sorți de izbândă.
Dealtfel, pesimiștii, în sarcina cărora unora le revenea chiar nobila misiune de a veghe asupra bunurilor artistice ale poporului, și-au făcut viața comodă decretând definitiv pierdute anumite creații reprezentative ale culturii noastre populare, creații de neîntrecută frumusețe. Numai datorită acestui pesimism dăunător s-au putut strecura diferitele surogate folclorice, imitații stângace ale baladelor sau cântecelor bătrânești - așa-zis dispărute - aducând prejudicii artei populare și împiedicând chiar, de multe ori, procesul de creație al geniului popular. Tocmai din pricina acestui fapt s-a simțit nevoia lămuririi lucrurilor punându-se atât de puternic accentul – în ultima vreme – pe autenticitate.
Studiile unor serioși specialiști care au întreprins meritorii cercetări dovedesc că anumite creații date aparent uitării mai pot fi descoperite în memoria anumitor săteni, dar ele fiind într-adevăr sub amenințarea permanentului pericol al dispariției. Prin urmare, ceea ce poate fi și trebuie făcut este readucerea în circuitul folcloric a celor mai de preț creații ale poporului, a acelor creații pe care nu ne este îngăduit să le lăsăm pieirii. Readucerea lor în fluxul folcloric fără a permite, din cine știe ce puerile considerente, siluirea lor prin absurde intervenții care ajung până la deformare, la alterare.
Harry Brauner – Să auzi iarba cm crește (1979)
Sursa foto: Arhiva de Imagine MȚR | În fotografie, Harry Brauner în curtea casei din Viișoara, județul Ialomița, unde a avut domiciliul forțat între 1962 și 1964
