Ansamblul Artistic Trestioara al Comunei Piscu Vechi

Ansamblul Artistic Trestioara al Comunei Piscu Vechi "Se spune că popoarele care își uită tradiția sunt sortite pieirii."

Hora este un dans tradiţional românesc care strânge pe toată lumea într-un cerc mare. Dansatorii se ţin de mână şi cercu...
16/09/2026

Hora este un dans tradiţional românesc care strânge pe toată lumea într-un cerc mare. Dansatorii se ţin de mână şi cercul se învârte, de obicei în sens invers acelor de ceasornic, cm fiecare dansator urmează o succesiune de trei paşi in faţă şi un pas în spate. Dansul este acompaniat de instrumente muzicale precum ţambalul, acordeonul, viola, vioară, saxofon, trompetă sau nai.Lucrările de etnografie vorbesc în termeni elogioşi despre hora din Banat, din Oltenia şi din Moldova, care se deosebesc între ele, dar se şi aseamănă prin ceea ce leagă sufletul românesc. Hora este elementul de legatura între cultul zeitei-mama, existent în societatile matriarhale de la acea vreme si cultul solar reprezentat prin forme circulare, hora fiind ea însasi un cerc viu.

Bună să ne fie dimineața și ziua plină cu bucurii!!!
16/09/2026

Bună să ne fie dimineața și ziua plină cu bucurii!!!

15/09/2026

Iarna, când afară viscolea de nu mai vedeai nici poarta, toată casa parcă se strângea într-o singură odaie.
Soba duduia încet, lemnele trosneau înăuntru, iar copiii se înghesuiau care mai aproape de căldură. Unul își întindea tălpile spre sobă, altul își pusese mănușile ude la uscat, iar ciorapii de lână stăteau atârnați pe lângă plită, scoțând aburi.
„Mai dă-te, măi, și tu, că nu-i soba numai a ta!”
Într-un colț, mama cârpea o cămașă. Bunica împletea ori depăna un ghem, iar tata mai ridica din când în când ușița sobei și împingea câte un lemn în foc. Pe plită fierbea încet un ibric, iar pisica își găsise și ea locul cel mai cald din casă.
Cel mai mic adormea uneori pe laiță înainte să apuce să-l trimită cineva în pat.
La geam se prinseseră flori de gheață, iar vântul șuiera pe lângă casă. Dar în odaie era lumină, miros de lemn ars și oameni apropiați unii de alții.
Nu era mult spațiu și nici prea multă căldură de risipit. De aceea, iarna, locul de lângă sobă se împărțea.
Și cine a stat cândva cu obrajii fierbinți de la foc și cu spatele rece de la odaie știe exact despre ce vorbim.

15/09/2026

Prin valorificarea folclorului, deci printr-o grijă deosebită manifestată față de bunurile ce reprezintă însăși esența spiritualității poporului, se poate pune – în mare măsură – stăvilă procesului de destrămare, de dizolvare a creației artistice populare moștenite.

Am această credință, impotriva multora care socotesc categoric că în actualul stadiu de dezvoltare a societății noastre orice intervenție este inutilă, neavând sorți de izbândă.

Dealtfel, pesimiștii, în sarcina cărora unora le revenea chiar nobila misiune de a veghe asupra bunurilor artistice ale poporului, și-au făcut viața comodă decretând definitiv pierdute anumite creații reprezentative ale culturii noastre populare, creații de neîntrecută frumusețe. Numai datorită acestui pesimism dăunător s-au putut strecura diferitele surogate folclorice, imitații stângace ale baladelor sau cântecelor bătrânești - așa-zis dispărute - aducând prejudicii artei populare și împiedicând chiar, de multe ori, procesul de creație al geniului popular. Tocmai din pricina acestui fapt s-a simțit nevoia lămuririi lucrurilor punându-se atât de puternic accentul – în ultima vreme – pe autenticitate.

Studiile unor serioși specialiști care au întreprins meritorii cercetări dovedesc că anumite creații date aparent uitării mai pot fi descoperite în memoria anumitor săteni, dar ele fiind într-adevăr sub amenințarea permanentului pericol al dispariției. Prin urmare, ceea ce poate fi și trebuie făcut este readucerea în circuitul folcloric a celor mai de preț creații ale poporului, a acelor creații pe care nu ne este îngăduit să le lăsăm pieirii. Readucerea lor în fluxul folcloric fără a permite, din cine știe ce puerile considerente, siluirea lor prin absurde intervenții care ajung până la deformare, la alterare.

Harry Brauner – Să auzi iarba cm crește (1979)

Sursa foto: Arhiva de Imagine MȚR | În fotografie, Harry Brauner în curtea casei din Viișoara, județul Ialomița, unde a avut domiciliul forțat între 1962 și 1964

12/09/2026

Address

Piscu Vechi

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Ansamblul Artistic Trestioara al Comunei Piscu Vechi posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Shortcuts

Share