Cupa Delfinul

Mulţi se întreabă cine suntem, de unde venim şi mai ales, ce căutăm noi în această activitate.În rândurile care urmează o să încerc să îmi fac cunoscut punctul de vedere.
În primul şi în primul rând suntem suporteri ai fotbalului românesc de calitate.Chiar dacă am fost sportivi de performanţă, nu provenim din fotbal şi ăsta este un aspect ce ne conferă avantaje şi dezavantaje în egală măsură.

În al doilea rând, ne-am plictisit de fotbalul mediocru jucat în prima ligă din România.Cu siguranţă există persoane care mă pot contrazice dar rezultatele echipelor noastre atunci când ies din graniţele României spun multe în sensul celor afirmate de mine mai sus.
Într-un concurs fericit de împrejurări am ajuns să colaborăm cu Academia de fotbal „Gheorghe Hagi”, din punctul meu de vedere, singura entitate fotbalistică din România care încearcă să îşi crească jucători pe care mai apoi să îi promoveze în prima ligă. Se poate spune despre noi că suntem oportunişti şi pot confirma asta dar, cu riscul de a fi luat în râs, pot spune că suntem oportunişti în sensul bun.Vrem să muncim alături de colaboratorii noştri pentru reconstrucţia unei „noi generaţii de aur”.Termenul a devenit perimat dar nu pot să uit momentele pe care acei adevăraţi sportivi le-au oferit unei întregi naţiuni.Nu contează ce au facut ulterior, nu contează vieţile lor private.Ceea ce contează cu adevărat este clipa golului şi a unui meci de calitate pentru că atunci când erau învinşi nu stăteam cu capul plecat.Toate astea vin din mentalitatea pe care o aveau şi pe care încercăm să o imprimăm acum copiilor.Mentalitatea de câştigător şi mai nou, cea de jucător profesionist. Cu siguranţă unii ne vor critica spunând că ne interesează mai mult aspectul financiar dar fără un suport financiar adecvat nu se poate face performanţă fie că vorbim despre pregătirea copiilor, fie că vorbim despre organizarea de turnee.Despre implicarea autorităţilor locale nici măcar nu mă obosesc să scriu! Nu pot să afirm că ceea ce facem este perfect dar pot să spun că muncim din greu alături de cei de la Academie pentru dezvoltarea acestui proiect şi nu o să îl abandonăm pentru că trebuie să fim aproape de copii şi de speranţele lor. Până la urmă „speranţa moare ultima, de obicei odată cu posesorul ei” aşa că o să ne agăţăm de speranţa că noua generaţie o să ne aducă din nou bucurie în inimi !