Istoricul clubului
Începuturile
La data de 1 iunie 1902, pe terenul din parcul Rhedey (actualul Stadion al Tineretului) arbitrul Jelenik Geza fluiera începutul primului joc de fotbal cu public disputat pe plaiurile bihorene. Iată ce simple par începuturile vieţii fotbalistice organizate în Oradea! Până în anul 1910 fotbalul bihorean se disputa numai între echipe de pe plan local sub tutelă de am
atorism, iar din 1910 se pun bazele CLUBULUI ATLETIC ORADEA (CAO) care va deveni celebru în lumea fotbalului. Anii care vor urma vor depăşi puţin măsura aşteptărilor, făcându-se foarte bine trecerea de la perioadele de pionierat, în acest sens rezultatele vorbind de la sine. Astfel în 1920 iau fiinţă echipe noi, respectiv TOREKVES (STĂRUINŢA), BIHORUL, iar în 1925 CFR, care în 1928 se va uni cu BIHORUL.
În 1929 Asociaţia "Amateure" (înfiinţată în 1928) se transformă în CLUBUL CRIŞANA, iar în anul 1931 la data de 8 noiembrie combinaţia CAO - STĂRUINŢA învinge FERENCVAROS BUDAPESTA cu scorul de 4-2. În anul următor CAO întreprinde primul turneu peste hotare, în Franţa (2-1 cu Racing Club Strasbourg, 5-2 cu Lille, 10-1 cu Tours) şi în Elveţia, disputând în total 12 jocuri, dintre care câştigă 6, termină de 2 ori la egalitate şi pierde 4 (golaveraj excelent 41- 21!). CRIŞANA ORADEA întreprinde un turneu peste hotare în Austria şi în Germania (3 victorii, 3 înfrângeri, 1 meci egal). Datorită rezultatelor excelente obţinute de CAO în 1931, aceasta efectuează în anul 1933 un foarte lung turneu în Franţa şi Africa de Nord, disputând 25 de partide fără să cunoască înfrângerea (21 de victorii şi 4 jocuri egale, golaveraj 110-23) făcând o excelentă propagandă pentru fotbalul românesc. Pentru a înţelege mai bine alinierea principalelor momente ale evoluţiei fotbalului bihorean la tot ceea ce înseamnă fotbal organizat, am recurs la a vi le prezenta aşa cm au fost ele văzute de cunoscutul om de fotbal Mihai Ionescu în cartea sa "Fotbal de la A la Z". Un club cu tradiţie
CLUBUL ATLETIC ORADEA (CAO) a fost înfiinţat în anul 1910. În perioada dinaintea primului război mondial a activat prin plin regional şi local. După 1920 participă, de asemenea, în campionatul regiunii, pe care îl câştigă în anul competiţional 1923-1924, calificându-se (după ce a eliminat pe Universitatea Cluj şi Jahn Cernăuţi) în finala campionatului naţional, în care a întâlnit pe Chinezul Timişoara, pierzând în faţa acestuia cu 1-4.
În 1924-1925 câştigă din nou campionatul regiunii, se califică în turneul final al campionatului, dar nu mai reuşeşte să repete performanţa anterioară, fiind eliminată de Braşovia în "sferturi". În continuare, până în anul 1932 echipa nu se mai impune nici pe plan regional, deşi în această perioadă activau mulţi jucători de valoare.
În 1932 conducerea clubului este asigurată de dr. Bernad Graunstein - preşedinte de onoare, St. Klein - secretar general şi Iuliu Grunstein - şef al secţiei fotbal. Între anii 1932-1938 CAO a fost una dintre echipele cele mai valoroase ale Diviziei "A", eşalon în care a realizat următoarele performanţe: locul II în serie (1932-1933 şi 1933-1934), II în clasamentul general al Diviziei A, organizat într-o serie unică (1934-1935), IV (1935-1936), VI (1936-1937), VII (1937-1938) în seria I. Din lot a facut parte în această perioadă: Czinczer, Miko, Stettner, Stemberg, Kadar, Weichelt, Glanczmann, Mosko, N. Covaci, Ronnay, Bodola, Cociş, Chendrean, M. David, Bartha, Chiroiu, Kraus, Iuhasz, Szarkadi, Siko, Halatay, Borgea, Covaci II, Szanislo I, Orza, Spielmann, Pop, Varzan. În 1938-1939 şi 1939-1940 echipa a activat în Divizia B, ocupând în serii locurile II şi, respectiv, VI. A urmat perioada celui de-al doilea război mondial. Evoluând în campionatul Ungariei sub numele de NAGYVARADI ATLETIKAI CLUB (NAC), reuşeşte să câştige titlul de campioană (ediţia 1942-1943), utilizând următoarea formaţie de bază: Vecsei (Toth) - Meszaros, Onodi (Lorand) - Demetrovici (Simatoc), Iuhasz, Petschovschi - Covaci II, Stibinger, Spielmann, Bodola, Toth III (Fernback - Ferenczi). După război, vechiul CAO se va regăsi, în 1945, în formaţia LIBERTATEA (Toth - Melan, Samu - Bacut I, Iuhasz, Sarovetzci - Hallasz, Covaci II, Bartha, Spielman, Bodo) care, după reluarea activităţii divizionare, participă în Divizia A, ocupând locul VIII în 1946 - 1947 şi locul VI în 1947 - 1948.
În 1948 - 1949 Libertatea devine ICO. Cu formaţia standard: Vecsei - Ion Vasile, Melan - Bodo, Zilahi, Serfozo - Covaci II, Stielman, Vaczi, Tudose, Turcus, aceasta câştigă titlul de campioană naţională. În continuare ICO ocupă locul VII (1950), apoi îşi schimbă denumirea în PROGRESUL (1951) şi ocupă locul III, după care începe declinul: locul VI (1952), locul XI (1953), locul XIV (1954) şi retrogradarea în Divizia B. În anul următor, 1955, echipa reuşeşte să-şi recapete locul în primul eşalon şi, în acelaşi timp, să se califice în finala Cupei României (antrenor L. Zilahi).
În 1956 se clasează pe locul VIII în Divizia A şi chiar câştigă Cupa României. Antrenor era C. Schertz, iar echipa era formată din: Gebner - Kromely, Barcu - Bartha, Tiriac, Cuc - Toth, Koszegi, Caricas, Vlad, Meszaros. După 2 ani de satisfacţie, urmează un sezon de decepţie, 1957-1958 când echipa cade iar în Divizia B. Aceasta aduce o nouă schimbare de nume, Progresul devenind CS ORADEA: locul XIV (1958- 1959), III (1959- 1960), V (1960- 1961) în eşalonul secund.
În 1961 se adoptă, după scurgerea multor ani, denumirea tradiţională de CRIŞANA, schimbare de bun augur, care coincide cu o nouă promovare (1961- 1962) a echipei în Divizia A, avându-l la conducerea tehnică pe reputatul antrenor Francisc Ronnay. Iată şi lotul care a reuşit această performanţă: Szilaghi, Bodo, Szekeli, Koszegi, Iacob, Nesu, Szakacs II, Toth II, Sucs, Harsani, Szakacs I, Petrica, Nemeth I, Hauler II, Vald, Arnotchi, Balog, Fandli, Pugna. În clasamentul Diviziei A, în anul următor (1962-1963), Crişana ocupă locul XIII şi retrogradează din nou în Divizia B, cedând cu acest prilej locul în eşalonul secund formaţiei Flamura Roşie. De aici înainte fotbalul orădean se va afirma printr-o altă reprezentantă a sa, CRIŞUL, transformată în club de fotbal, cu numele FC BIHOR, în 1972. La început a fost CRIŞUL. Înfiinţat în 1958, clubul are o scurtă perioadă de activitate în campionatul orăşenesc şi apoi în campionatul regional. În 1960 fuzionează cu echipa fabricii de încălţăminte "Solidaritatea" şi, ocupând primul loc în campionatul regional 1960-1961, promovează în Divizia B după disputarea barajului de la Sinaia.
În 1961-1962 echipa numindu-se ASA CRIŞUL, ocupă locul XI în seria a III-a, scăpând cu greu de retrogradare, pentru ca în anul următor, 1962-1963, clasându-se pe primul loc în seria a II-a, să promoveze din nou, sub conducerea antrenorului L. Zilahi, în Divizia A. Lotul: Weichelt, Bucur, Pojoni, Boros, Schiopu, Donciu, Al. Georgescu, Kun, Kuti, Curtu, Osan, Stanciu, Podaru, I. Pop, Bokos, I. Sandu, Manescu, Al. Iacob, Sovoiala, Lenalt, Fr. Stilgerlbauer, R. Petschovschi. Au urmat trei ani în prima divizie: 1963-1964 (locul VII), 1964-1965 locul (IX) şi 1965-1966 (locul XIII), retrogradarea în B, unde nu stă decât două campionate, 1966-1967 (locul VII), şi 1967-1968 (locul II). În vara anului 1968 participă la un turneu de baraj, la Timişoara, pentru promovarea în Divizia A şi reuşeşte să-şi asigure un loc în primul eşalon, antrenorul A. Fernbach-Ferenczi, obţinând această performanţă cu următorul lot de jucători: Buiuc, Catona, Balogh, Sarac, Serfozo, E. Naghi, Popovici, Daraban, Sudi, Szucs, Tomes, A. Naghi, A. Kun II, I. Kun I, Harsani, Cocis, Ujlaki, Levai. După alţi doi ani în Divizia A (1968-1969, locul X şi 1969-1970, XV) retrogradează, dar revine în anul următor, 1970-1971, de această dată sub conducerea antrenorului L. Vald. Echipa de bază: Catona (Bologan) - Popovici (Sarac), Lucaci, Bulc, Balogh, Daraban, Neşu, Szucs, Al. Naghi, Arnotchi, Şchiopu. Rezerve: Baumgartner, Cocoş, Ceauşu, Cocis, Ungur, Moţ. Dar iarăşi, după numai un campionat (1971-1972, locul XVI) vine retrogradarea în B. Comportarea foarte oscilantă a echipei a impus o serie de măsuri organizatorice. Printre acestea şi adoptarea formulei clubului de fotbal. Astfel, nou botezatul FOTBAL CLUB BIHOR începe din 1972 lupta pentru revenirea în primul eşalon. Reuşeşte acest lucru (după două locuri II obţinute în ediţiile de campionat 1972-1973 şi 1973-1974) la sfârşitul anului competiţional 1974-1975, când antrenorii L. Vlad (tur), R. Cosmoc şi Gh. Staicu (în retur) au condus la victoria finală următorul "11": Albu - E. Naghi, Lucaci, Sarac, Popovici - Daraban, Kun II, Florescu - Szucs, Agud, C. Vlad.
În continuare, echipa s-a menţinut la un nivel mediu de comportare în Divizia A, obţinând locul IX (1975-1976 şi 1976-1977), XIV (1977-1978) şi XVIII (1978-1979). Conducerea clubului, în această perioadă, era asigurată de inginerul Horea Cosma, în calitate de preşedinte de onoare. Antrenorii: V. Blujdea, până la jumătatea turului campionatului 1977-1978, înlocuit de I. Reinhardt şi Alex. Muta. Lotul de jucători: Vidac, Albu- Z. Naghi, Gh. Dumitrescu, Lucaci, Popovici, M. Marian, Bigan, Dragos, Naom, C. Georgescu, Ghergheli, Petrovici, Schwartzman, Lupau, V. Stoica, Kun II, Florescu şi Fildan.
În vara anului 1979 FC Bihor a retrogradat din nou în Divizia B unde va rămâne 3 ediţii de campionat (1979-1982), de fiecare dată la un pas de promovare, pe care o va realiza la finele anului competiţional 1981-1982, la conducerea tehnică a echipei fiind Gh. Staicu. Revenită în eşalonul de elită al fotbalului nostru, echipa orădeană reuşeşte să ocupe un loc XI în 1982-1983 şi VII în 1983-1984, în acest din urmă an cu următoarea formulă organizatorică: preşedinte de onoare ing. Cosma; preşedinte activ prof. Ioan Naom; organizator Romeo Pascu; antrenori Gh. Dărăban şi Attila Kun (în turul campionatului), Attila Kun şi Alex. Muta (în retur). Lotul de jucători: Liliac, Balasz, Dianu, Zare, Gh. Dumitrescu, Niţu, Tămaş, Biszok, Mureşan, Filip, Doru Nicolae, Grosu, Georgescu, Ile, Ion Gheorghe, Szucs, Nedelcu, Rosza, Kiss, Lazar, Roateş.
În perioada 1983-1984, apoi până în anul 1994, FC Bihor a făcut naveta între diviziile A şi B, dar sub aceeaşi denumire, vârful prezenţei în Divizia A fiind sfârşitul anului 1989, când echipa era clasată pe locul IV, cu mari şanse de a accede în Cupele Europene. 22 decembrie 1989 a adus, însă, cu sine schimbări radicale, orientând fotbalul orădean pe alte coordonate. Acesta a ajuns la colaps în anul 1996, datorită unui management catastrofal, care a lăsat clubul retrogradat în a treia divizie şi cu o avere de doi jucători, restul fiind vânduţi.
În iulie 1996 fraţii Borsi, oameni de afaceri din Oradea, au preluat frâiele clubului şi în decurs de numai câteva luni l-au repus pe picioare, reuşind repromovarea fotbalului bihorean în cea de-a doua divizie, şi chiar atingând performanţa calificării în primele 8 echipe în competiţia Cupa României.
În anul 1998, clubul a fost preluat de la cei doi fraţi de un alt om de afaceri bihorean, Viorel Ştiube, care în decurs de 2 ani de zile a reuşit să bată la porţile promovării în Divizia A dar, nerealizându-şi obiectivul a abandonat clubul, care a ajuns în pragul retrogradării în a treia divizie, moment în care a fost preluat de către Consiliul Judeţean Bihor, terminând pe o poziţie satisfăcătoare. Promovare după 12 ani
În sezonul 2000/2001, clubul a fost preluat de omul de afaceri bihorean Marius Vizer, care a demarat un proiect menit să readucă în trei ani fotbalul bihorean în elită. În primul sezon cu Vizer patron, FC Bihor a terminat pe locul IV, după un retur extraordinar reuşit de echipa pregătită atunci de Ioan Andone. În 2001/2002 echipa a prins ultima poziţie a podiumului, după UTA şi FC Baia Mare, iar în 2002/2003 a mai făcut un pas înainte, fiind pe poziţia a doua, după Unirea Alba Iulia.
În aceste condiţii, FOTBAL CLUB ORADEA (cum se numea atunci), antrenat de Ionuţ Popa şi prezidat de Ioan Lucian, a avut dreptul să susţină barajul pentru promovarea în Divizia A împotriva echipei Oţelul Galaţi. După o primă manşă pierdută, scor 1-2, la Galaţi, orădenii şi-au luat revanşa pe un Stadion Municipal cu 20.000 de suporteri în tribune, învingând Oţelul cu 3-1, prin "golul de aur" reuşit de Bogdan Vrăjitoarea în prelungirile partidei. De altfel, toate cele patru goluri din dubla confruntare cu gălăţenii au fost marcate de atacantul Vrăjitoarea. Echipa care a reuşit victoria cu Oţelul: Rotaru - Fl. Lazăr, Zaha, Cr. Munteanu - Gado ('62), Naidin ('63 Fele), Dumitra (căpitan), Fl. Călin ('67 Lungan), Sfârlea - Csehi, Vrăjitoarea. Pe bancă au mai luat loc Mârne - Dianu, Măuţă şi Siminic. Nu au putut juca, fiind accidentaţi, Coţan şi Keşeru. Partida cu Oţelul Galaţi a reprezentat pentru suporterii bihoreni cel mai important şi frumos joc susţinut de roş-albaştri pe teren propriu în istoria post-decembristă. De asemenea, a fost ultimul meci la care accesul spectatorilor a fost permis la tribuna a II-a. La barajul cu Oţelul Galaţi, observatorul meciului a fost la un pas să nu permită disputarea jocului deoarece în stadion efectiv nu se mai putea arunca un ac. Crainicul jocului a făcut chiar un apel către suporterii prezenţi la tribuna a II-a să se manifeste fără să sară de pe locurile pe care le ocupă, deoarece exista pericolul ca tribunele să cedeze din cauza greutăţii. Aventura clubului bihorean în Divizia A a fost însă de scurtă durată. După un tur ezitant, presărat cu rezultate extraordinare, precum acel 1-1 din prima etapă de la Oradea cu Rapid (campioana en-titre la acea vreme), dar şi înfrângeri neaşteptate (FC Braşov - FC Bihor din ultima etapă a turului), unul dintre artizanii promovării, antrenorul Ionuţ Popa, a fost demis. A fost "începutul sfârşitului". Conducerea clubului, din care Marius Vizer s-a retras, rămânând în sarcina administraţiei locale, a decis să-l pună în funcţie pe fostul antrenor al Stelei, Ţiţi Dumitriu, o mişcare care s-a dovedit nefericită. În primele jocuri ale returului, FC Bihor nu a adunat prea multe puncte şi Dumitriu a fost demis. Până la sfârşitul sezonului, echipa bihoreană nu a reuşit să obţină punctele necesare menţinerii în Divizia A şi a retrogradat după doar un an petrecut în fotbalul mare. Baraj ratat în 2006
Reveniţi în Divizia B, orădenii au încheiat sezonul 2004/2005 pe locul trei, după Jiul şi Gaz Metan. În ediţia următoare, Bihorul a avut două echipe pe primele două locuri: CF Liberty a cedat locul echipei UTA, iar FC Bihor (preşedinte Alexandru Sătmăreanu, director tehnic Emeric Jenei, antrenor Kiss Alexandru) a dezamăgit la turneul de baraj disputat pe Stadionul Naţional din Bucureşti.
În primul meci FC Bihor a pierdut cu 0-2 (0-1) meciul cu Forex Braşov, iar în ultimul joc s-a înclinat, scor 2-4 (1-4) cu Unirea Urziceni, formaţia care a promovat în prima ligă. Golurile FC Bihor au fost marcate de Fl. Neaga şi Foro. În cele două jocuri, pentru FC Bihor au evoluat Mijanovic - Oros, Lupuţ, D. Muscă, Lungan - Foro, Gr. Tudor, Strapak ('66 Szeleş), Fl. Neaga - Ad. Voiculeţ ('46 Lupaşcu), V. Miculescu ('61 V. Grigore), cu Forex Braşov, respectiv Mijanovic - Oros, Lupuţ ('36 Pătraşcu), D. Tudor, Strapak ('71 Ad. Voiculeţ), Fl. Neaga - V. Miculescu ('46 V. Grigore), Szeleş. După baraj, preşedintelui Alexandru Sătmăreanu şi directorului tehnic Emeric Jenei nu li s-au mai prelungit contractele, iar FC Bihor şi-a propus ca obiectiv reconstrucţia echipei. Preşedinte a fost numit Alexandru Toth Ardelean, iar antrenori în sezonul 2006/2007 au fost Kiss Alexandru şi Florin Farcaş. A fost un campionat extrem de greu, FC Bihor reuşind să se salveze de la retrogradare în ultima etapă, după o victorie, scor 3-1, în deplasare la Auxerre Lugoj. Dacă seniorii au avut probleme, nu acelaşi lucru se poate spune despre juniorii republicani A (antrenor Horia Rădulescu) şi B (antrenor Gheorghe Silaghi), care au reuşit să obţină medaliile de bronz la turneul final al Campionatului Naţional. De remarcat şi performanţa echipei satelit, FC Bihor II (antrenor Mircea Fodor), care a reuşit să promoveze în Liga a III-a, după meciul de baraj câştigat la Cluj cu Armătura Zalău, scor 3-2.
În sezonul 2007/2008, FC Bihor porneşte la drum cu un nou staff tehnic, format din Gheorghe Silaghi (principal), Vig Zoltan (secund), Mircea Fodor (secund) şi Dorin Mudura (antrenor cu portarii), iar echipa satelit a fost preluată de Horia Rădulescu, ajutat de Gergely Alexandru. Clubul este susţinut financiar de Consiliul Local Oradea şi Consiliul Judeţean Bihor. Un nou început
La sfârşitul campionatului 2007-2008 FC Bihor a reuşit să se menţină departe de locurile retrogradabile, mulţumindu-se cu o clasare pe locul VIII, cu un palmares de 13 victorii, 8 meciuri încheiate la egalitate, 13 înfrângeri şi 47 de puncte, departe de obiectivul clubului, care deţinea un lot de jucători valoroşi şi un buget care permitea atacarea promovării în prima ligă. Din lotul echipei FC Bihor, pregătită de Gheorghe Silaghi, au făcut parte Lipitor, Fildan, Bonta, Ţârcă, V. Indrieş, Ambruş, Muscă, Lörincz, Opriceană, Teşan, A. Achim, Andor, Ayza, Floruţ, Lukacs, C. Bucur, Muscă, Gongolea, S. Achim, Săndulescu, Mihu, Andor, Cosma, V. Florea, Ambruş, Predică, Radu, Szeleş, L. Todea. Pe aceeaşi linie a evoluţiei modeste s-a situat FC Bihor şi în ediţia de campionat 2008-2009, când a acumulat 46 de puncte după ce a câştigat 13 meciuri, a avut 7 partide încheiate la egalitate şi 14 înfrângeri. Fără schimbări esenţiale în lotul de jucători, dar cu un nou antrenor în persoana lui Zoltan Vig şi cu un buget în jur de 1 milion de euro, conducerea clublui orădean a stîrnti comentarii stabilind drept obiectiv clasarea pe unul din locurile 1-10. Şi s-a menţinut în grafic, locul 10. Pregătirea sezonului viitor s-a făcut sub conducerea unui nou preşedinte, Gheorghe Alexandrescu, care a deţinut această funcţie doar din iunie 2009 până în octombrie 2009, după care destinele clubului orădean au fost preluate de Ioan Lucian. FC Bihor a evoluat în nota ultimelor ediţii de campionat, ocupând la final locul IX cu o linie de clasament formată din 10 meciuri câştigate, 12 meciuri încheiate la egalitate şi 10 meciuri pierdute.
În sezonul 2009-2010 de pregătirea echipei s-a ocupat Ioan Petcu, înlocuit apoi cu Ovidiu Lazăr. Returul campionatului a regăsit FC Bihor cu un nou antrenor, Dan Dobai, şi cu un lot de jucători primenit, între care s-au regăsit mai mulţi puşi la dispoziţie de CF Liberty (Petrache, Tegzeş, Chiş, Coroian, Sorian, Danci, Fl. Pop).
În luna iunie 2010, între administraţia locală şi omul de afaceri Marius Vizer, preşedinte al Federaţiei Internaţionale de Judo şi proprietar al Centrului de Fotbal Liberty, s-a semnat un parteneriat pe doi ani, privind preluarea managementului clubului. „Este un moment destul de important pentru sportul bihorean. Venirea CF Liberty în parteneriat cu FC Bihor înseamnă nu numai propulsarea fotbalului bihorean ci şi un impuls dat întregului sport din judeţ. Doresc să anunţ că vom instaura un climat de performanţă în cadrul clubului şi în jurul lui. Nu ne jucăm cu cuvintele. Vom instaura un climat de muncă şi seriozitate. Ne vom strădui să promovăm încă din primul an, dar sportul este sport şi nu se ştie niciodată ce îţi aduce viitorul", a punctat cu acel prilej finanţatorul Marius Vizer.
