17/07/2025
După șapte ani de la alergarea pe Transfăgărășan, am revenit pentru a face și înconjurul lacului Vidraru în alergare, prin zona cea mai populară din România în care se pot vedea urși, la nouă zile de la incidentul tragic în care o ursoaică a ucis un motociclist italian în apropiere de baraj.
Anul acesta, 2025, am văzut 6 urși: 2 intre Cetatea Poenari si baraj si 4 intre baraj si coada lacului. Unde am vazut urșii in ziua alergării, a doua zi, din masină, am revăzut in aceleași locuri doi dintre ei.
Nu încurajez pe nimeni să se expună riscurilor asociate unei astfel de activități.
https://www.facebook.com/share/15xi1uRbby/
Pe 12 iulie 2025, am realizat o nouă aventură alergând în jurul lacului Vidraru, o experiență inedită și provocatoare.
Detalii traseu:
Distanță: 48,69 km
Timp: 6 ore și 19 minute
Diferență pozitivă de nivel: 554 m
Pierderi de lichide: 4675 ml
Observații pe traseu: 4 urși întâlniți
Condiții meteo: temperatură între 19°C și 29°C (medie 24°C); cer însorit, cu intervale de nori; vânt slab.
Din cercetările mele, această alergare reprezintă o premieră, neexistând informații despre alte persoane care să fi realizat acest traseu în alergare.
Ideea de a alerga în jurul lacului Vidraru mi-a încolțit în minte încă din 2018, când am parcurs Transfăgărășanul în alergare. Anul acesta, am planificat și m-am pregătit să fac turul lacului în primul weekend din iulie, ținând cont, în principal, de lungimea zilei. Am ales sâmbăta, 5 iulie, și aveam totul pregătit. Însă, cu câteva zile înainte, prognoza meteo nu părea promițătoare. Apoi, pe 3 iulie, dimineața, am deschis telefonul și - BUM! - am citit o postare publicată cu doar 30 de minute în urmă: un motociclist italian fusese ucis de o ursoaică pe Transfăgărășan, în zona Vidraru, aproape de hotelul Posada-Vidraru, o zonă intens circulată de turiști, foarte aproape de baraj.
La acel moment, presa nu oferise detalii despre cauzele incidentului. Așteptam informații despre contextul și motivele atacului, nevenindu-mi să cred că un urs ar fi sărit din senin de pe marginea șoselei, ar fi înșfăcat un motociclist dintr-un grup și l-ar fi tras în desișul pădurii de pe malul lacului, mâncându-l... Când au apărut informațiile și imaginile, lucrurile s-au lămurit. Deși inițial plănuisem să alerg pe 5 iulie, la doar două zile după tragicul incident, prognoza meteo nefavorabilă m-a determinat să amân alergarea pentru sâmbăta următoare, 12 iulie.
Strategia alergării:
Perioada aleasă: prima jumătate a lunii iulie, când zilele sunt lungi, pentru a maximiza lumina naturală.
Ziua: weekend, când traficul pe Transfăgărășan este intens, reducând riscul de a fi mult timp singur pe șosea.
Programul: plecare între 10:00-10:30 și sosire estimată între 17:00-18:00, cu un timp total de 6-7 ore. Urșii sunt activi la crepuscul și noaptea, așa că am evitat aceste intervale.
Traseul: parcurgerea lacului în sensul acelor de ceasornic, astfel încât să alerg pe porțiunea de Transfăgărășan (N-S) după ora 13:00, în perioada de maximă circulație a mașinilor.
Condițiile meteo: vremea bună, esențială pentru confortul meu, dar și pentru a asigura un flux mare de autovehicule cu turiști pe șosea.
Drumul județean 704L (neasfaltat, ca un forestier): această porțiune vestică a lacului, lungă de 20 km, era o necunoscută. Malul lacului este abrupt și împădurit în dreapta drumului, versantul împădurit în stânga și numeroasele curbe fără vizibilitate fac această zonă sălbatică și riscantă. În caz de pericol, nu ai unde să te retragi, decât înapoi. Pe acest drum, am folosit mai multe metode pentru a-mi semnala prezența: strigăte, fluierături variate și lovirea bețelor de trekking între ele. Înainte de curbe, anunțam prezența mea prin zgomote și le abordam cu prudență, pe exterior. Strigătele repetate făcute pe parcursul celor 20 km de drum forestier m-au obosit suplimentar, dar au fost necesare pentru siguranța mea.
Echipament și măsuri de siguranță pentru a mă proteja de eventualele întâlniri cu urșii:
Spray anti-urs de 300 ml, cu rază de 8-10 metri.
12 petarde speciale pentru alungarea urșilor și mistreților (nefolosite).
Bețele de trekking, folosite atât pentru zgomot, cât și ca mijloc de apărare.
Fluier Fox 40 120db.
Pe șosea, am alergat pe partea stângă, pentru a vedea mașinile din față, aceasta fiind și partea mai sigură, deoarece urșii preferă, de obicei, partea dreaptă, spre lac. Totuși, alergarea pe asfalt timp de 30 km, pe contrasens, cu multe curbe strânse și în plin trafic auto-moto, a fost, în sine, extrem de periculoasă.
Pe șosea, strategia mea era să observ urșii de la distanță, de obicei poziționați pe partea dreaptă, spre lac. Dacă zăream unul, trebuia să mă opresc și să aștept o mașină, rugând șoferul să conducă încet pentru a putea alerga alături de autovehicul, pe partea opusă ursului, până depășeam animalul în siguranță. Dacă observam o coloană de mașini oprită în față, probabil pentru fotografierea unui urs, profitam de situație și mă grăbeam să ajung la grupul de mașini înainte ca acestea să se pună în mișcare. Odată ajuns lângă ele, plecam odată cu mașina care fotografia ursul sau foloseam barajul format de mașinile care veneau din sens opus.
Au fost multe curbe strânse, fără vizibilitate, în care a trebuit să mă opresc și să mă apropii în liniște pentru a le inspecta cu atenție. De asemenea, au existat momente, de până la 3 minute, în care nicio mașină nu trecea, iar eu eram singur pe șosea. În astfel de situații, mergeam în loc să alerg pentru a auzi mai bine în jur, dar și pentru a nu declanșa instinctul de prădător al vreunui urs ascuns în apropiere. Uneori, așteptam o mașină: dacă venea din față, mă bazam că va ține ursul la distanță și că șoferii mă vor avertiza dacă era un urs în față; dacă venea din spate, începeam să alerg când mașina era la 100-200 de metri în urmă, astfel încât să fiu protejat când mă depășea, parcurgând 100-200 de metri în siguranță. Apoi, așteptam următoarea mașină, din față sau din spate, și repetam procesul.
Am trecut de doi urși la adăpostul coloanelor de mașini oprite pentru poze. Pe al treilea l-am zărit de la distanță, după o curbă în jurul unui versant stâncos. Ursul nu m-a văzut, așa că m-am retras pentru a evita contactul vizual și am așteptat o mașină. Aceasta a venit rapid, am oprit-o și am rugat șoferul să conducă încet, astfel încât să pot alerga alături de mașină până depășeam ursul la o distanță de siguranță. Al patrulea urs, aflat în râpa malului, a fost alungat de zgomotul sirenei unei mașini de jandarmerie oprită în zonă – pe acesta nici măcar nu l-am văzut.
P.S. Am aflat despre inițiativa unei legi care, printre altele, va interzice promovarea online a comportamentelor riscante în zone populate de urși. Prin urmare, doresc să clarific că această pagină prezintă pe scurt cronica aventurii mele în alergare, bazată pe o experiență solidă în drumeții și alergare pe munte în regiuni frecventate de urși. Activitatea mea s-a sprijinit pe o cercetare detaliată a traseelor (cărți, ghiduri, hărți, materiale media, YouTube, informații de la Salvamont etc.), o evaluare riguroasă a riscurilor și adoptarea măsurilor necesare pentru a le minimiza. Nu încurajez pe nimeni să se expună riscurilor asociate unei astfel de activități.
Alte aventuri în alergare:
Transfăgărășan Highway - A Running Exploration
https://www.facebook.com/canalDMN.Petru.Cazacu.explorare.alergare.2019/
https://www.facebook.com/profile.php?id=61574709309632
https://www.facebook.com/Atena.Maraton.Opinci.Cazacu.2018/
