Roxana Ghiba Coaching

Roxana Ghiba Coaching Personalised Life & Business Coaching

29/04/2026

my brain and heart divorced
a decade ago
over who was
to blame about
how big of a mess
I have become
eventually,
they couldn't be
in the same room
with each other
now my head and heart
share custody of me
I stay with my brain
during the week
and my heart
gets me on weekends
they never speak to one another
- instead, they give me
the same note to pass
to each other every week
and their notes they
send to one another always
says the same thing:
"This is all your fault"
on Sundays
my heart complains
about how my
head has let me down
in the past
and on Wednesday
my head lists all
of the times my
heart has screwed
things up for me
in the future
they blame each
other for the
state of my life
there's been a lot
of yelling - and crying
so,
lately, I've been
spending a lot of
time with my gut
who serves as my
unofficial therapist
most nights, I sneak out of the
window in my ribcage
and slide down my spine
and collapse on my
gut's plush leather chair
that's always open for me
~ and I just sit sit sit sit
until the sun comes up
last evening,
my gut asked me
if I was having a hard
time being caught
between my heart
and my head
I nodded
I said I didn't know
if I could live with
either of them anymore
"my heart is always sad about
something that happened yesterday
while my head is always worried
about something that may happen tomorrow,"
I lamented
my gut squeezed my hand
"I just can't live with
my mistakes of the past
or my anxiety about the future,"
I sighed
my gut smiled and said:
"in that case,
you should
go stay with your
lungs for a while,"
I was confused
- the look on my face gave it away
"if you are exhausted about
your heart's obsession with
the fixed past and your mind's focus
on the uncertain future
your lungs are the perfect place for you
there is no yesterday in your lungs
there is no tomorrow there either
there is only now
there is only inhale
there is only exhale
there is only this moment
there is only breath
and in that breath
you can rest while your
heart and head work
their relationship out."
this morning,
while my brain
was busy reading
tea leaves
and while my
heart was staring
at old photographs
I packed a little
bag and walked
to the door of
my lungs
before I could even knock
she opened the door
with a smile and as
a gust of air embraced me
she said
"what took you so long?"

by John Roedel
(from “Remedy”)

Vorbeam de curând cu o persoană apropiată despre faptul că are niște simptome (semnale ale unor dificultăți emoționale) ...
16/04/2026

Vorbeam de curând cu o persoană apropiată despre faptul că are niște simptome (semnale ale unor dificultăți emoționale) și i-am spus că, dacă o preocupă ceva, pot să-i recomand un psihoterapeut bun la care să apeleze, pentru că eu nu pot să lucrez cu această persoană (fiind foarte apropiată de mine). Mi-a spus că nu o preocupă nimic și că nu este cazul încă.

Problema aceasta o văd des: oameni care nu recunosc că există o problemă și stau și se chinuiesc singuri, fără să realizeze că cineva cu experiență îi poate ajuta să descoasă ițele, să înțeleagă un context în profunzime, astfel încât să ajungă să se înțeleagă pe sine.

În felul acesta, simptomele psihice pot ajunge să capete un sens, iar de la acel sens se poate găsi și o soluție. Cred că prea multă lume nu face pasul spre a lucra cu un profesionist din cauză că observă (și observă în mod eronat) că nu ar avea nicio problemă. Chiar și cele mai mici simptome pot fi abordate încă de la început, în stadiu incipient.

Nu ține de mine să conving pe nimeni să lucreze cu un profesionist, dar nu trebuie să aștepți ca lucrurile să devină neplăcute pentru a face un pas. Poți aborda dificultățile încă din momentul în care sunt doar o mică inconveniență și astfel îți faci ție viața mai ușoară. Și poate și celorlalți.



Uneori suntem prizonierii unei povești pe care ne-o spunem, pe care o credem și făcând astfel, ne limităm.Nici nu ne dăm...
15/04/2026

Uneori suntem prizonierii unei povești pe care ne-o spunem, pe care o credem și făcând astfel, ne limităm.

Nici nu ne dăm seama când ne convingem pe noi înșine că nu suntem suficient de buni, că nu avem resurse, etc… dar sunt oare gândurile acestea adevăruri imuabile sau doar niște puncte de vedere?

Și ce rol îndeplinesc gândurile astea pentru noi? Cum au apărut? Cine le-a cultivat?

Îmi place momentul când îmi întreb clienții: ce altceva ai putea gândi? Ce altceva ai putea crede? Cum altfel ai putea vedea această situație? Ce alte lucruri ai putea face sau ce alte soluții ai putea găsi?

Nu e nevoie să înlocuiești un gând negativ cu fix opusul lui (adică unul pozitiv sau exaltat), ci măcar cu unul puțin mai realist, puțin mai optimist, puțin mai prietenos. Nu e nevoie să faci un efort mare, ci doar o mică mutare a punctului de vedere.

Cum ai putea fi mai prietenos cu tine astăzi?

Cuvintele care m-au atins cel mai mult la cursurile de astăzi: “ai transformat dorința ta de a reuși în acțiune” ❤️‍🩹🥰💖
02/04/2026

Cuvintele care m-au atins cel mai mult la cursurile de astăzi: “ai transformat dorința ta de a reuși în acțiune” ❤️‍🩹🥰💖

Hello, there! 👋
25/03/2026

Hello, there! 👋

Motivul pentru care, câteodată, oamenii nu fac ceea ce ar trebui să facă nu este lipsa de voință sau de dorință, ci efec...
11/03/2026

Motivul pentru care, câteodată, oamenii nu fac ceea ce ar trebui să facă nu este lipsa de voință sau de dorință, ci efectiv lipsa resurselor interioare.

Comportamentul nu depinde doar de voință sau de intenții, ci și de starea internă a persoanei și de resursele psihologice disponibile în acel moment.

Resursele interioare se referă la o serie de capacități psihologice care ne permit să acționăm: energia psihică, capacitatea de concentrare, reglarea emoțională, sentimentul de siguranță, încrederea în sine, claritatea mentală, capacitatea de a tolera disconfortul și altele.

Accesul la resursele interioare este, de obicei, asigurat printr-un climat emoțional sigur.

Experiențele adverse din copilăria timpurie îngreunează accesul la resursele interioare și pot crea tot felul de dureri și confuzie.

Dacă simți că este timpul, dacă simți că ai nevoie să intri în contact cu resursele tale interioare, sunt aici pentru tine.

Un proces de reflecție, terapia sau coachingul te pot ajuta să îți reglezi emoțiile, să îți înțelegi tiparele interne, să îți recuperezi sentimentul de siguranță și să îți consolidezi încrederea în tine.

Pe măsură ce aceste resurse se întăresc, comportamentele care înainte păreau imposibile devin mult mai accesibile. Reține: nu pentru că te „forțezi” mai mult, ci pentru că ai mai multă stabilitate interioară din care să acționezi.

Mai am câteva locuri disponibile pentru a lucra împreună în următoarele trei luni. Scrie-mi în privat să vorbim despre cm te pot ajuta.

Prima experiență pe care am avut-o în psihoterapie a fost una abuzivă, în care psihoterapeutul m-a rușinat, m-a certat, ...
24/02/2026

Prima experiență pe care am avut-o în psihoterapie a fost una abuzivă, în care psihoterapeutul m-a rușinat, m-a certat, și-a bătut joc de mine, a apelat la tehnici care nu făceau parte din sfera psihoterapiei și m-a încurajat să fac lucruri pe care nu doream să le fac. Și era o femeie. Am ieșit foarte șifonată din acea relație “terapeutică” (mai bine zis traumatică) pentru că mi-am dat seama mult prea târziu că multe din comportamentele acelei femei erau de-a dreptul din zona malpraxisului. Și pentru că nu îmi cunoșteam drepturile de clientă în psihoterapie.

Mult mai tâziu, făcând propriile formări, am descoperit ce înseamnă etica în relația cu clientul, respectul față de client, limitele de practică, utilizarea responsabilă și sensibilă a teoriilor, înțelegerea autorității proprii ca terapeut, etc. Iar toate acestea au venit ca o gură de aer proaspăt pentru mine, pentru că eram însetată de corectitudine în relații, în toate relațiile.

Mă întristează acum, cu toată experiența pe care o am în calitate de clientă în psihoterapie, dar și de coach care a lucrat cu oameni timp de 9 ani de zile, dar și de studentă la psihologie cm oameni sus-puși care teoretic ar trebui să protejeze profesia o fac de râs.

De când cu scandalurile care scutură lumea psihologiei, m-am gândit ce pot face eu pentru a preveni astfel de lucruri și cred că ce m-ar fi ajutat pe mine în urmă cu mulți ani ar fi fost să-mi cunosc drepturile. Voi lista drepturile clientului în psihoterapie mai jos, dar înainte de asta este foarte important, dacă ai început un astfel de proces, să îți asculți instinctul în ceea ce privește relația terapeutică. Dacă ceva se simte ca un semnal de alarmă sau ca un indicator al unei dinamici nesănătoase, probabil că este.

Abuzul în terapie este uneori greu de recunoscut tocmai pentru că se întâmplă într-o relație care ar trebui să fie sigură. Nu ești tu problema dacă ți s-a întâmplat. Iată care sunt drepturile clientului în psihoterapie:

Bună tuturor! După cm probabil o parte din voi știți, sunt studentă în anul trei la facultatea de psihologie din cadrul...
12/02/2026

Bună tuturor! După cm probabil o parte din voi știți, sunt studentă în anul trei la facultatea de psihologie din cadrul UAIC. Îmi pregătesc lucrarea de licență, pentru care am ales un subiect care mă pasionează de mult timp: dialogul interior, adică ceea ce ne spunem nouă înșine, în forul nostru lăuntric. Chiar dacă pare ceva neînsemnat, acest gen de dialog interior ne influențează foarte mult.

Lucrarea mea de licență este un studiu care își propune să analizeze relația dintre dialogul interior, autoeficacitate și reglarea emoțională. Completarea acestui chestionar contribuie la înțelegerea modului în care felul în care ne vorbim nouă înșine influențează încrederea în propriile capacități și gestionarea emoțiilor. Răspunsurile dumneavoastră vor sprijini realizarea unei cercetări relevante din punct de vedere științific.

Dacă doriți să contribuiți, vă rog să completați chestionarul pentru care las link în stories. Vă mulțumesc!

Pe lângă tot ce s-a spus deja despre știrile din ultimele zile, cred că mai e ceva important: au potențialul de a crea o...
05/02/2026

Pe lângă tot ce s-a spus deja despre știrile din ultimele zile, cred că mai e ceva important: au potențialul de a crea o undă de șoc pentru un mare număr de oameni. Doar să citești despre așa ceva e șocant, doar să vezi un titlu e izbitor.
Nu doar pentru cei ce ei înșiși au supraviețuit abuzurilor, ci pentru oricine are o urmă de empatie pentru ceilalți. Traumatizarea secundară - sau vicariantă - poate apărea în astfel de condiții: când cineva e martor sau aude despre traume oribile.
Așa cm în societate au fost fenomene sociale - replici ale undelor de șoc după pandemie și război - e posibil ca această expunere repetată să suprasolicite sistemul nervos al multor oameni.
Așa că, pentru a te proteja, e în regulă să iei o pauză, să nu citești fiecare știre, să te ții la distanță, să înțelegi că ai nevoie de momente de calm peste zi. Privește cerul, respiră, vorbește cu un prieten, cere o îmbrățișare sau dă-ți singur o îmbrățișare. Nu este nevoie să faci totul aici și acum, uneori cea mai bună soluție este să ai grijă de tine mai întâi.

O fotografie din  #2016 (ca să mă înscriu în trend) și câteva gânduri despre psihologia cuplului și familiei:“În situaţi...
15/01/2026

O fotografie din #2016 (ca să mă înscriu în trend) și câteva gânduri despre psihologia cuplului și familiei:

“În situaţiile de interacţiune, credinţele şi aşteptările credibile ale unei persoane (observator) cu privire la alta (actor) se pot adeveri, graţie 𝐩𝐫𝐞𝐝𝐢𝐜𝐭̧𝐢𝐞𝐢 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐬𝐞 𝐢̂𝐧𝐝𝐞𝐩𝐥𝐢𝐧𝐞𝐬̧𝐭𝐞. Ea indică faptul că aşteptările 𝐜𝐫𝐞𝐝𝐢𝐛𝐢𝐥𝐞 ale observatorului produc apariţia unui anumit comportament la actor, fapt care confirmă obiectiv şi inconştient aşteptările primului. Acest proces, numit şi efectul expectanţei interpersonale, 𝐟𝐮𝐧𝐜𝐭̧𝐢𝐨𝐧𝐞𝐚𝐳𝐚̆ 𝐬̧𝐢 𝐢̂𝐧 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐞𝐱𝐭𝐮𝐥 𝐫𝐞𝐥𝐚𝐭̧𝐢𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐢𝐧𝐭𝐢𝐦𝐞. Evaluarea gradului de atracţie şi calităţile aşteptate din partea cuiva pot determina măsura în care o persoană este atractivă. Așteptările unei persoane cu privire la altcineva îi influenţează propriul comportament faţă de cealaltă persoană, care, la rândul ei, răspunde în maniera în care a fost tratată.

Cu alte cuvinte, “ceea ce aşteptăm poate determina ceea ce primim” (Brehm şi Kassin, 1990, p. 210). Aceasta însemnă şi faptul că, uneori, caracteristicile partenerului rezidă nu în el sau în ea, ci chiar în noi. De aceea, 𝐢̂𝐧 𝐝𝐞𝐳𝐯𝐨𝐥𝐭𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐫𝐞𝐥𝐚𝐭̧𝐢𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐢𝐧𝐭𝐢𝐦𝐞 𝐬𝐮𝐧𝐭 𝐦𝐚𝐢 𝐚𝐯𝐚𝐧𝐭𝐚𝐣𝐚𝐭̧𝐢 𝐜𝐞𝐢 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐚𝐮 𝐚𝐬̦𝐭𝐞𝐩𝐭𝐚̆𝐫𝐢 𝐩𝐨𝐳𝐢𝐭𝐢𝐯𝐞, întrucât ei au şanse mai mari să creeze posibilitatea succesului social.”

Pe scurt și foarte simplu:

Felul în care ne așteptăm să se comporte o persoană influențează modul în care ne purtăm cu ea. La rândul ei, persoana reacționează la acest comportament și ajunge adesea să se comporte exact așa cm ne așteptam.

De aceea, ceea ce credem despre ceilalți poate deveni realitate. În relațiile intime, așteptările pozitive cresc șansele de apropiere și de relații mai bune.

Mai mult de atât, așteptările pozitive funcționează foarte bine și în relația cu copiii - și ei au nevoie să fie văzuți în cea mai bună lumină.

Iată alt studiu bine făcut, apărut într-o revistă științifică serioasă, care arată că persoanele care au trecut printr-u...
14/01/2026

Iată alt studiu bine făcut, apărut într-o revistă științifică serioasă, care arată că persoanele care au trecut printr-un abuz sexual au un risc mai mare să dezvolte în timp simptome fizice persistente, chiar dacă medicii nu găsesc o boală clară.

Aceste simptome apar adesea în mai multe părți ale corpului, nu doar într-un singur organ.

Cele mai frecvente probleme sunt:

oboseală accentuată
dureri răspândite în corp (mai ales la nivel muscular și articular)
probleme digestive (dureri abdominale, balonare)
simptome cardiace sau respiratorii (palpitații, senzație de lipsă de aer)

Riscul este mult mai mare pentru formele în care sunt implicate mai multe sisteme ale corpului.

Această asociere există chiar și atunci când se ține cont de anxietate sau depresie.
Cu alte cuvinte, nu este vorba doar de „emoții” sau „probleme psihice”.

Abuzul sexual poate avea efecte de durată asupra modului în care corpul reacționează la stres și procesează senzațiile, iar aceste efecte pot apărea la ani distanță.

Rezultatele arată că medicii și terapeuții ar trebui:

să ia în calcul posibile experiențe traumatice atunci când o persoană are simptome fizice fără o cauză medicală clară
să adopte o abordare integrativă (biopsihosocială), nu una de tipul „este doar în cap” sau „este doar psihologic”

Abuzul sexual poate crește riscul de a dezvolta simptome fizice reale, invalidante, în mai multe zone ale corpului, chiar și după mulți ani, iar aceste simptome au nevoie de recunoaștere, înțelegere și intervenție adecvată.

Acum doi ani, când am avut o pierdere în familie, am fost copleșită de situație și am discutat cu un părinte-călugăr la ...
08/01/2026

Acum doi ani, când am avut o pierdere în familie, am fost copleșită de situație și am discutat cu un părinte-călugăr la care mai apelasem în trecut ori de câte ori mi-a fost greu. După ce i-am zis tot ce aveam pe suflet, spre marea mea uimire, părintele mi-a spus că e timpul să îi las pe părinții mei (pe mine mă durea foarte mult să îi văd pe ei suferind) și să mă întorc la familia mea, pentru că cea mai importantă legătură e cea cu soțul, apoi cu fiica mea, și abia apoi cu părinții mei.

Mărturisesc că, pe de o parte, m-au luat un pic prin surprindere spusele lui, însă pe de altă parte s-au simțit adevărate și utile - și am acceptat că într-adevăr făcusem tot ce putusem pe moment pentru familia mea extinsă și era cazul să îmi întorc atenția către soțul și fetița mea.

Iată că studiind psihologie și formându-mă în psihoterapie, dau din nou și din nou peste această idee, conform căreia legătura maritală este cea mai importantă și vine chiar înaintea legăturii cu copilul (pe care nu-i așa că ne e foarte ușor s-o punem pe primul loc, mințindu-ne că facem ceva virtuos).

Am întâlnit această idee formulată în diverse moduri:

Minuchin (psihoterapeut, fondator al școlii structuraliste de terapie de familie) afirma că disfuncţiile apar în familie atunci când legătura maritală nu este cea primară, ea fiind sursa loialităţii, angajării, alianţei, şi a obiectivelor comune. În lipsa acestui tip de legătură, nu poate fi construită o strategie parentală unitară. Dacă alianţa parentală lipseşte, copiii pot fi introduşi în conflictul marital sau se pot alia cu unul din părinţi, spre propriul lor beneficiu. Continuat în comentarii⬇️

Address

Iasi

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Roxana Ghiba Coaching posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Business

Send a message to Roxana Ghiba Coaching:

Share

Category