Canalul Dunăre-Marea Neagră - o explorare în alergare

18/05/2023

1 august 2022. După trei ani am revenit la "Monumentul tineretului", dar cu mașina.

13/09/2019

Despre aventura pe Canal si la TVR Iași.

30/08/2019

Ăsta este... ADEVĂRUL!

Un medic veterinar din Iaşi este primul român care a parcurs în alergare canalul Dunăre-Marea Neagră. Medicul mai are două performanţe inedite la activ, fiind primul român care a alergat în opinci la un maraton internaţional şi primul român care a parcurs pe jos Transfăgărăşanul, pe ...

28/08/2019

Ieseanul Petru Cazacu a pornit de unul singur demersul prin care a dorit sa exploreze, in premiera in Romania, Dobrogea de la vest la est, de la Dunare la Marea Neagra, de-a lungul celor 64,41 km ai ...

27/08/2019

„Canalul Dunăre-Marea Neagră - o explorare în alergare” este o explorare făcut de unul singur, în premieră în România, prin care am dorit să străbat Dobrogea de la vest la est, de la Dunăre la Marea Neagră, de-a lungul celor 64,41 km ai Canalului Dunăre-Marea Neagră.
„Canalul Dunăre-Marea Neagră - o explorare în alergare”, dincolo de aventură și latura sportivă, este o explorare a sinistrei perioadei istorice în care s-a desfășurat prima etapă a construcției Canalului, dar și explorarea celei mai impresionante construcții din România, din toate timpurile.
Înainte de toate, cred în necesitatea obligației ca orice referire tehnică, economică, socio-culturală sau de altă natură cu privire la Canalul Dunăre-Marea Neagră și Canalul Poarta Albă-Midia-Năvodari să amintească de trecutul lor întunecat și să evoce memoria celor care au fost exterminați la construcția lor.

În prima etapă a construirii Canalului Dunăre-Marea Neagră (1949-1953), acesta a constituit locul exterminării fizice și mormântul burgheziei, intelectualilor și al dușmanilor politici și de clasă ai regimului comunist, fapt pentru care a fost numit și „Canalul morții”. 22000 de deținuți politici au muncit forțat la Canal, organizați în nouă colonii principale de muncă forțată și altele secundare. Numărul morților declarați în acte este de doar 824, departe de numărul estimat de 5000 după datele culese de la supraviețuitori. Există chiar un raport al Securității din 1967 care precizează că peste 1300 de decese nu au fost înregistrate. Chiar și în prezent, Asociația Foștilor Deținuți Politici din România se confruntă cu refuzul unor autorități cu privire la cercetarea unor arhive.
Coloniile de muncă forțată aveau un regim de exterminare a deținuților politici asemănător gulagurilor staliniste sau lagărelor naziste. Moartea deținuților politici s-a datorat condițiilor și normelor inumane de muncă și de viață din colonii, accidentelor de muncă, rațiilor insuficiente, calității proaste a hranei și apei, maltratărilor fizice și psihice la care erau supuși constant, inclusiv din cauza lipsei de asistență medicală și a condițiilor minime de igienă. Toate aceste fapte și întâmplări tragice din istoria României și a Canalului nu trebuie lăsate ca trecerea timpului să le dilueze până la uitare. Acesta este și unul din obiectivele demersului meu - „Canalul Dunăre-Marea Neagră - o explorare în alergare”. Pronia cerească a făcut posibilă „coincidența” de a-l întâlni pe domnul Paul Andreescu, președintele Asociației Foștilor Deținuți Politici din România-filiala Constanța, în cel mai potrivit loc cu putință, la „Monumentul memorial Poarta Albă”. Astfel, am avut ocazia de a primi o lecție de istorie pe care nu am primit-o la școală, parțial înregistrată video (v. în postări), în cea mai potrivită „sală de clasă” - esplanada „Monumentului memorial Poarta Albă”. Domnul Paul Andreescu este cel care a construit „Monumentul memorial de la Poarta Albă”, singurul monument închinat memoriei celor care au fost exterminați de regimul comunist la lucrările Canalului, în perioada 1950-1953. Domnul Paul Andreescu este fost deținut politic, condamnat la vârsta de 17 ani (în 1956) la cinci ani de detenție, perioadă în care a trecut pe la Jilava, Gherla, Periprava, Stoenești și Salcia, iar după eliberare i s-a stabilit domiciliul obligatoriu în comuna Rubla, raionul Brăila.

În a doua etapă a construcției Canalului (1975-1984), acesta a fost finalizat, devenind astfel cel mai mare obiectiv de investiție românesc și cea mai impresionantă construcție realizată vreodată în România. În această perioadă, Canalul Dunăre-Marea Neagră a fost numit și „Magistrala albastră”.
După volumul excavărilor, Canalul Dunăre-Marea Neagră ocupă locul al II-lea în lume (cu 294 milioane mc +87 milioane mc la ramura nordică, respectiv Canalul Poarta Albă-Midia-Năvodari), iar după lungime ocupă locul al VIII-lea (Canalul Dunăre-Marea Neagră - 64,41 km) sau locul al VII-lea, dacă adăugăm și lungimea Canalului Poarta Albă-Midia-Năvodari (95,61 km).
38 institute de cercetare și proiectare au participat la realizarea Canalului. S-au realizat peste 35000 de proiecte, semnate de peste 1000 de specialiști; s-au folosit 3 milioane mc de beton și beton armat, 24345 tone de echipamente și lucrări metalice. Pe șantiere au fost utilizate 5170 autobasculante, 645 buldozere, 400 excavatoare, 316 autoîncărcătoare și 200 macarale auto. În perioada de vârf a șantierului lucrau între 30000 și 35000 de oameni. La acea vreme, costurile au fost de 2,2 miliarde de dolari. Canalul Dunăre-Marea Neagră are două ecluze gemene, cu câte două sasuri fiecare (la Cernavodă și Agigea), 4 porturi, 7 poduri (azi 8), 43 km de ziduri de sprijin cu înălțimea de 10 metri, iar pentru construcția sa s-au realizat 78 km de căi ferate și 153 km de drumuri naționale și locale.

Voi încerca să vă prezint Canalul Dunăre Marea-Neagă așa cm l-am văzut eu de-a lungul unei zile – o zi de 71,47 km, cu temperaturi de până la 39 grade Celsius și multe peripeții, o zi cât Canalul Dunăre-Marea Neagră! Așadar, vă invit să fiți martorii acestei experiențe în premieră pentru mine, pentru Canalul Dunăre-Marea Neagră și pentru România!

P.S. 1: Plecarea a avut loc pe 28 iulie 2019, ora 8:01, din localitatea Cernavodă, județul Constanța, de pe malul drept al Canalului Dunăre-Marea Neagră, exact din punctul în care Canalul se desprinde din Dunăre, iar sosirea a avut loc în localitatea Agigea, județul Constanța, pe malul drept al Canalului, în punctul în care acesta se varsă în Marea Neagră, respectiv în acvatoriul fluvio-maritim al portului Constanța-Sud, după 14 ore de la start (ora 22:49), alergarea efectivă durând 10 ore și 30 de minute, iar distanța parcursă a fost de 71,47 km.
P.S. 2: Traseul a fost monitorizat cu GARMIN (vezi https://connect.garmin.com/modern/activity/3934873878 ).
Distanța parcursă: 71,47 km.
Timp de deplasare: 10:31:33 (peste 46 km alergați cu o cadență de peste 170 pași pe minut).
Distanța și timpul suplimentar au rezultat din ocolirile și întoarcerile ce s-au impus pe traseu din cauza unor obstacole sau pentru a evita diferite pericole. O altă cauză a fost timpul ocupat cu documentarea foto-video a evenimentului (o oră și 18 minute doar pentru „Monumentul tineretului” de la Straja).
P.S. 3: Consum de lichide: 9.5 litri.
P.S. 4: Cei care doresc să contribuie la ridicarea „Muzeului memorial în aer liber - Poarta Albă” o pot face conform datelor din finalul articolului: https://tomisulortodox.ro/paul-andreescu-presedintele-afdp…/
P.S. 5: Vezi și „Transfăgărășan - o explorare în alergare”: https://www.facebook.com/Trans152runDoc/?modal=admin_todo_tour
„Athens Marathon - autentic românesc”:
https://www.facebook.com/Atena.Maraton.Opinci.Cazacu.2018/?ref=bookmarks

https://connect.garmin.com/modern/activity/3892668372?share_unique_id=7&fbclid=IwAR00YuBV9ePD72-nGRmlrZA4585b3LAh6Aq_I_roKJzE_OhKRfWRirnNeXE

Distance 71.47 km | Time 14:47:58 | Pace 12:25 min/km | Elevation 750 m

27/08/2019

Aspectul picioarelor la final :) . Daune fizice suferite: câteva zgârieturi pe mâini și picioare, genunchii foarte bronzați între colant și jambiere, unghiile degetelor mari de la picioare căzute (am fotografia, dar cred ca nu se cade să o postez) și vânătăi în zona omoplaților din cauza șocurilor baretelor rucsacului.

27/08/2019

21/08/2019

Nu puteam încheia „Canalul Dunăre-Marea Neagră - o explorare în alergare” fără să vizitez „Monumentul memorial Poarta Albă” închinat memoriei victimelor regimului comunist din perioada 1950-1953, din prima perioadă a construcției Canalului. „Coincidența” a făcut să-l întâlnesc aici pe domnul Paul Andreescu, președintele Asociației Foștilor Deținuți Politici din România-filiala Constanța, în cel mai potrivit loc cu putință, la „Monumentul memorial Poarta Albă”, pe 29 iulie, atunci când am vizitat monumentul. Astfel, am avut ocazia de a primit o lecție de istorie pe care nu am primit-o la școală, în cea mai potrivită „sală de clasă” - esplanada „Monumentului memorial Poarta Albă”. Domnul Paul Andreescu este fost deținut politic, condamnat la vârsta de 17 ani (în 1956) la cinci ani de detenție, perioadă în care a trecut pe la Jilava, Gherla, Periprava, Stoenești și Salcia, iar după eliberare a trebuit să suporte domiciliul obligatoriu.

Cei care doresc să contribuie la ridicarea „Muzeului memorial în aer liber - Poarta Albă” o pot face conform datelor din finalul articolului: https://tomisulortodox.ro/paul-andreescu-presedintele-afdpr-constanta-ne-cere-sprijinul-pentru-construirea-muzeului-memorialul-canalului-dunare-marea-neagra/

20/08/2019

Ora 21:43-22:47. Km 67,9-71.47. Spre finish - ultimii kilometri. S-a lăsat întunericul. De la podul rutier Agigea, aflat în amonte de ecluza Agigea, este interzisă, închisă și păzită trecerea pe lângă ecluză. De aceea a trebuit să ocolesc ecluza prin periferia de NE a Agigei, trecând apoi printr-o zonă cu case în construcție și, în final, pe un drum sălbatic mărginit de stuf al lacului Agigea, din care se auzeau tot felul de zgomote de animale, până la capătul Canalului. Cel mai mare pericol pe acești ultimi 3 km l-au reprezentat... tot câinii! Așa că, pe final, am constatat că stau bine și cu cel mai important mușchi al organismului - miocardul - și cu reflexele, atunci când s-a repezit la mine pe neașteptate un Rottweiler, care a fost foarte aproape să mă halească, dacă nu era lanțul de care era legat pe marginea drumului, nu într-o curte.
Nu că ar fi fost un pericol, dar a doua zi cand am facut filmarea pe lumina, pe la 8:30, sunt aproape sigur că am văzut un șacal traversând aleea aflată între lacul Agigea și Canalul Dunăre-Marea Neagră.

20/08/2019

O spectaculoasă vizualizarea 3D a traseului !
Click pe imagine și apoi click pe butonul de play!

Your view into the world's great adventures.

20/08/2019

Ora 20:45. Km 64. S-a înserat. Doar un halou portocaliu se mai vede la apus... Străbat un drum prin câmp fără să văd țipenie de om. Știu că în stânga este Canalul și văd înainte podul de la Agigea. Odată cu primele case apar în drum și primii câini care mă latră de la distanță. Mă întorc puțin și ies din drum, îndreptându-mă către Canal, pentru a ajunge lângă un desiș de arbuști care, cred eu, mă poate proteja în caz de pericol. Când câinii au început să vină în salturi la mine, lătrând, am sărit efectiv în boscheți, pe o parte, ca un portar de fotbal. Crengile lor țepoase mi-au atenuat căderea pe pământ. Boscheții erau așa de deși încât aproape de sol era întuneric. În picioare nu puteam înainta, iar câinii mă lătrau în marginea desișului. Am mers tupilat, mai mult în patru labe, pentru că doar mai aproape de pământ puteam trece printre boscheți. Într-un final am văzut lumina farurilor unei mașini care se apropia de mine și câinii retrăgându-se. Când mașina s-a apropiat suficient de mine am ieșit din boscheți cu gândul de a alerga paralel cu ea, interpunând-o între mine și câini. Simultam am conștientizat ce pot gândi cei din mașină despre mine - era aproape întuneric și eu ieșisem din boscheți, încercând să alerg după mașina lor... Câinii s-au îndepărtat, la fel și mașina. Rămas singur, în primele clipe de pace, de liniște, am fost uimit și minunat să constat că nu am nicio rană, nicio sângerare și nimic rupt pe mine!...Aveam doar câteva zgârieturi superficiale. Două minuni într-o zi!

16/08/2019

Ora 20:30. Km 62. Se însera și încercam să mă grăbesc. Vedeam tot mai aproape podul de la Agigea când o haită de vreo patru câini îmi blochează drumul și se năpustește spre mine. Erau cam la 100 de metri. Ies de pe drum, mergând foarte aproape de malul canalului, pentru a nu avea contact vizual cu ei și mă întroc spre o bifurcație de drumuri, cu gândul să o iau pe drumul vecin. Au venit după mine lătrându-mă câteva sute de metri, din ce în ce mai puțin hotărâți, văzând că mă depărtez. Ocolul de 800 de metri, timpul irosit și faptul că se însera au constituit un prag psihologic greu de trecut.