12/08/2021
Paul: câteva explicaţii pe care nu le-am povestit încă aici, însă am mai fost întrebat şi poate sunt interesante oricum.
1. Cum am căzut pe coborâre în ziua vârfului. Asta e în poză, pe strava (https://www.strava.com/activities/5767747001) nu disting. Am căzut undeva mai sus de 'traverse', pe la 7800m pe 'piramida' finală unde sunt câteva secţiuni ceva mai abrupte, poate 30% ? pantă iar zăpada era destul de dură pe alocuri. La coborât nu ştiu ce m-a apucat să cobor pe ele cu faţa la vale (văzusem că mulţi coboară cu faţa la deal cm e mai sigur), şi mi-a alunecat un colţar cumva, am căzut brusc la vale, am încercat să ma opresc în pilet dar nu am reuşit, probabil din cauza oboselii. După cm se vede şi în poză panta se reduce semnificativ nu mult mai jos şi creasta e suficient de lată încât să nu fie o zonă expusă de unde să cazi prea rapid. Probabil am alunecat undeva între 20-30 metri sau poate vreo 100m, nu stiu, pe o pantă medie relativ mică. Partea interesantă însă este că nu m-am oprit singur, ci m-a oprit colega Marie Saame, sărind efectiv pe mine. Deşi cred că probabil m-aş fi oprit şi singur cumva, nu pot fi sigur şi oricum m-am lovit puţin la cap 😟, zgâriat, nu ştiu unde, aveam ceva sânge pe căciulă şi am mai rupt şi pantalonii de puf :( împrumutaţi de la Adrian Fako. Restul coborârii am fost ceva mai stresat să nu cad iar şi probabil că am fost mai încet dar atent. Important e ca s-a terminat fără mari probleme, cel puţin datorită lui Marie, mulţumesc 👍!
2. Legat de decizia de a sări ultima etapă de aclimatizare sau rotaţie: am fost motivat în special de faptul că marea majoritate din alpiniştii de pe G2 planificau sa încerce vârful pe ~18 iulie, pe aproximativ aceelaşi program, şi am vrut sa urc "cu lumea", cu primul val, cu cei care aveau teoretic şansele cele mai bune. În al doilea rând ştiam ca urmează să ajunga Maria şi Vlad în base camp, ceva mai devreme decât planificat, şi aş fi vrut să nu ma mai astepte în tabăra de bază mult pentru vârf, cu toate ca ei mi-au transmis că asta n-ar fi nicio problemă. Acum îmi pare bine că am încercat atunci însă în valul următor, pe 26 iulie au mai fost vreo 10 care au încercat deci suficienţi oameni pe sus, vremea a fost semnificativ mai bună (poate făceam şi pozele cu steagurile, fiind şi mai bine aclimatizat), poate ar fi venit şi Iulian Costan, plus că aş fi avut senzaţia că fac lucrurile mai corect, "ca la carte", cu cel puţin câte o rotaţie pentru fiecare tabără + revenire în tabăra de bază între ele. Aşa am urcat practic în ultima etapă ~1600 metri cumulat din C2 până în C3 şi pe vârf în ziua imediat următoare ceea ce e cam mult. Iar majoritatea colegilor fuseseră măcar în trecere prin C3 înainte ...
