14/07/2026
Cu puține emoții și cu un scenariu puțin diferit față de cel stabilit inițial, am avut astăzi ocazia să vorbesc la Observator despre un subiect în care cred cu adevărat: importanța pregătirii în mediul montan.
Vă mulțumesc tuturor pentru mesajele, aprecierile și încurajările primite. Cea mai mare bucurie pentru mine a fost să aflu că mesajul a inspirat încredere.
Din păcate, timpul a fost scurt și nu am reușit să transmit tot ceea ce mi-aș fi dorit. Aș vrea să completez aici câteva idei pe care le consider importante.
Cred că ar trebui să vorbim mai puțin despre supraviețuire și mai mult despre pregătire.
Acesta este și conceptul care stă la baza T.A.S. – Tehnici Alpine de Supraviețuire: programe de pregătire în mediul montan, prin care copiii și adulții își dezvoltă cunoștințe, deprinderi și atitudini care îi ajută să desfășoare activități în natură în siguranță și să gestioneze mai bine situațiile neprevăzute.
Astăzi, copiii petrec mai puțin timp în natură decât generațiile anterioare. Nu pentru că părinții sunt mai puțin implicați, ci pentru că lumea s-a schimbat, iar grija pentru siguranța lor este mult mai mare. Tocmai de aceea, astfel de programe completează educația practică și îi ajută să își dezvolte responsabilitatea, spiritul de echipă, capacitatea de adaptare și încrederea în propriile forțe.
La fel de important este și modul în care alegem aceste programe. Nu doar denumirea sau prețul ar trebui să conteze, ci oamenii care le desfășoară: experiența lor, pregătirea, calificările și ceea ce învață concret participanții.
Sunt convins că un program de pregătire în mediul montan nu se măsoară după fotografiile postate pe internet, ci după ceea ce participantul știe să facă atunci când ajunge acasă.
Pentru mine, pregătirea nu se termină atunci când se încheie un program. Ea începe atunci când participantul pleacă acasă și pune în practică ceea ce a învățat.
Vă las mai jos un scurt fragment din intervenția mea la Observator.
