02/08/2023
- lectii reinvatate
#4 In acelasi timp in care ucizi procrastinarea inveti sa practici mindfulness. Cam contraintuitiv avand in vedere nivelul crescut de oboseala si posibil stres in care esti. Dar tocmai pentru ca sunt multe de facut, toate noi si "pilotul automat" da rateuri din princina oboselii, nu ai cm sa te gandesti la nimic altceva decat la ce faci in prezent. E o masura de siguranta. In primele luni, cel putin. Nu e timp de planuri si nici de recapitulari, caci viata se desfasoara in cicluri scurte de 2-3 ore, intre mese, plus alte complicatii specifice perioadei si pana la urmatoarea runda deja trebuie facute schimbari. Lectiile trebuie invatate pe loc si tocmai de aceea necesita full attention si auto-observare.
Adica devii mindful de nevoie.
Marele plus e daca (sau cand) ramai asa, chiar daca nu mai e neaparat singura cale.
La inceput mi-a parut obositor si extrem de frustrant. Mintea tanjea disperata si d**a alt tip de ganduri. Si la inceput incercam sa ii dau curs . Dar imediat aparea haosul, frustrarea si epuizarea. Puneam o presiune imensa pe momentele alea in care permiteam mintii sa mearga in alta parte numai pentru a nu obtine nimic, dar a resimti tone de vinovatie.
Asa ca am facut pace cu ce trebuie lasat deoparte pentru un timp si, de nevoie, am fost mindful.
Mantra mea a devenit "e un timp pentru toate si bucuria este acum".
Cum deviez :) revin la intrebarea
"Ce ține de mine, ce pot controla eu acum?"
A fost rasplatit acest efort cu multa liniste si conectare cu uimitoarea fiinta mica.
Plus:
plan clar si realist
acceptare de sine
rabdare ( nu asteptare)
