17/01/2026
FC Argeș 1–0 FCSB...
..Sau cm să pari mare și să joci mic
Fotbal s-a jucat… dar mai mult din reflex. Restul a fost un exercițiu de răbdare pentru nervii spectatorilor și o lecție despre cm poți domina fără să sperii pe nimeni.
Pe stadionul din Mioveni, FCSB a venit cu aerul campioanei sigure pe ea, genul de echipă care intră pe teren convinsă că meciul se va rezolva singur, undeva între minutul 70 și un șut deviat. FC Argeș, în schimb, a venit cu ceva mult mai periculos: chef de muncă.
Primele minute – liniștea dinaintea surprizei
FCSB pasează, Argeșul așteaptă. Nimic spectaculos, nimic alarmant. Totul pare sub control… adică exact momentul perfect pentru a pierde controlul. Gazdele nu se grăbesc, nu se sperie, nu ies la atac bezmetic. Par să știe ceva ce adversarii încă n-au aflat.
Minutul 28 – golul care strică planurile
Yanis Pîrvu marchează. Simplu. Curat. Fără artificii. 1–0.
Și brusc, pe fețele jucătorilor FCSB apare privirea aceea clasică: „stai puțin… nu trebuia să fie așa”.
Din acel moment, meciul intră într-o zonă familiară fotbalului românesc: multă posesie, puțină idee. Mingea circulă frumos, dar fără destinație. Ca un tren care merge perfect, dar nu oprește în nicio gară.
Repriza a doua – asaltul steril
FCSB apasă. Sau cel puțin așa arată pe hârtie. În realitate, atacurile sunt previzibile, centrările sunt citite, iar șuturile par mai degrabă exerciții pentru portar. FC Argeș se apără organizat, fără panică, fără gesturi teatrale. Un fel de „faceți ce știți, noi suntem aici”.
Schimbările vin, dar nu schimbă nimic. E genul de meci în care ai impresia că mai poți juca încă 90 de minute și tot nu se va întâmpla nimic diferit.
Finalul – surprinzător doar pentru unii
Ultimele minute aduc agitație, dar nu și inspirație. FCSB forțează, Argeșul rezistă. Fluier final. 1–0.
Tabela arată o surpriză. Terenul arată o echipă care a vrut mai mult și una care a crezut că va primi mai mult.
După meci – declarații cunoscute
⚪️🟣 Dani Coman – FC Argeș
Declarația oficială:
„Noi nu suntem o echipă mică, suntem FC Argeș… avem o istorie și nu ne-am simțit când a zis domnul Becali de echipele mici.”
Traducere liberă:
„Poate că n-avem buget de Champions League, dar nici figurine de decor nu suntem. Iar dacă cineva credea că venim doar să ținem locul cald pentru alții, iată dovada că istoria mai știe să muște.”
🔴🔵 Florin Tănase – căpitan FCSB
Declarația oficială:
„Un eșec greu de digerat… nu aveam voie să pierdem. Din păcate, am luat acel gol, după aceea e greu să-ți creezi multe ocazii pe un asemenea teren… trebuie să ne adaptăm.”
Traducere liberă:
„Am pierdut, dar nu din vina noastră. Terenul n-a fost bun, golul n-a fost oportun, iar mingea n-a vrut să intre. Noi am făcut ce-am putut, fotbalul n-a colaborat.”
🔴🔵 Gigi Becali – patron FCSB
Declarația oficială:
„Tănase n-a intrat, nu a fost… i-a fost frică, ori de gazon… Nu a pus piciorul decisiv ca să rămână mingea la el. Fricos, lejeritate.”
„Asta este situația… Eu acum trebuie să nu mai vorbesc până nu ajungem în play-off. Dacă nu intrăm în play-off, vă promit că n-o să vorbesc nimic. O să scape lumea de mine!”
Traducere liberă:
„Când nu câștigăm, cineva trebuie să fie de vină. Azi a fost Tănase. Mâine vedem.
„Am spus asta de atâtea ori încât nici eu nu mai cred. Dar poate, cine știe, de data asta chiar mă opresc. Sau nu.”
⚪️🟣 Yanis Pîrvu – eroul serii, FC Argeș
Declarația oficială:
„Este o bucurie imensă, o echipă foarte bună, dar noi ne-am făcut treaba.”
Traducere liberă:
„Am marcat, am câștigat, iar restul sunt detalii. Uneori fotbalul e simplu: muncești, dai gol, pleci fericit.”
⚪️🟣 Bogdan Andone – antrenor FC Argeș
Declarația oficială:
„Suntem cumva pregătiți că o să rămânem fără Tudose și Yanis Pîrvu.”
Traducere liberă:
„Când jucătorii îți joacă prea bine, vine inevitabil momentul în care alții îi vor. Până atunci, ne bucurăm și strângem puncte.”
Fraze reciclate, scoase din sertarul clasic al eșecurilor explicabile. Nimic despre lipsa de intensitate. Nimic despre faptul că, uneori, fotbalul nu se câștigă doar cu statutul.
FC Argeș pleacă cu trei puncte muncite. FCSB pleacă cu aceeași întrebare veche - cât valorează posesia când nu sperie pe nimeni?
Urmează următorul meci.
Și, inevitabil, un nou set de scuze.