Aikikai Romania

08/06/2026

Avem astăzi un nou episod din seria de povești din dojourile Aikikai România.

Mergem la Râmnicu Vâlcea, unde în noiembrie 2005, Mihaela Bișu, viitoarea Ela sensei, a intrat pe saltea ca să nu piardă timpul.
Fiul ei venea la dojo-ul deschis de Ștefan Serafim sensei și ea stătea pe margine. Avea 40 de ani și niciun gând cu centuri negre.
„Am bănănăit șase luni cu ei la deplasări și căderi și ziceam că plec, nu mai stau."

Ștefan deschisese deja dojo-ul de 2 ani. Poate de-asta Ela sensei încă spune că nu e dojo-ul ei, că Ștefan i-a dat o sarcină și ea și-a dus-o la capăt. Mai întâi secretariatul, apoi orele. În 2016 era singurul instructor.

„Mă ține și acum de mână. Îi sunt recunoscătoare."
Cert e că Ela e cu toată familia pe saltea. După câțiva ani li s-a alăturat și soțul ei. Și mai e cert și că puține lucruri o pot ține pe Ela departe de saltea.

Acum 4 ani, o fractură dublă a imobilizat-o la pat timp de 3 luni. Imediat ce a reînceput să meargă, două luni a predat orele în blugi, cu tija în tibie și sprijinită în baston.

„Nu am vrut să mă dau bătută din cauza unui picior".
Și-a reluat mobilitatea în genunchi, gleznă și deget cu deget abia un an și jumătate mai târziu. Dar programul la sală a rămas neschimbat. Aceleași ore, aceleași practici mai intense și simulări în pregătirea examenelor. Și după examen, tot șampanie pentru copii și pupături de mulțumire.
Cum știe cine rămâne pe saltea? „Îi văd după ochi — care nu vor să învețe o artă marțială, le fug ochii după joacă”.
Dar nu-i cu supărare. Pentru că Ela sensei nu crede că noi alegem aikido. Aikido ne alege pe noi. “Arta asta m-a ales și pe mine”.
Și după ce a purtat-o la stagii prin toată România, într-o bună zi, arta asta o s-o ducă din Râmnicu Vâlcea, până în Japonia.

28/05/2026

https://www.facebook.com/share/v/18arYrkNjc/?mibextid=wwXIfr

28/05/2026

https://www.facebook.com/share/v/1DuEzVsUJx/?mibextid=wwXIfr

26/05/2026

Ne vedem pentru prima dată, pe tatami în aer liber, la Mare😊🤟🏻!

10/05/2026

30/04/2026

Continuăm azi seria de povești din dojo-urile Aikikai România.
Astăzi, Călinești, dojo cho Rafael Udeanu sensei, 5 dan Aikido Aikikai.

Când s-a deschis dojo-ul de la Călinești, în fața Căminului Cultural erau 90 de copii la coadă.
„Era rândul ca la lapte pe vremea lui Ceaușescu”. Primarul investise în tatami și aikido era gratuit pentru toți copiii din comună.
Se întâmpla în anii 2000. Rafael Udeanu avea 3 Kyu. În viața de zi cu zi, era comandant la Jandarmerie, la Vidraru.
„Mă duceam la București de nebun. Dormeam în sală la stagii. Pe umăr cu camera VHS, filmam tehnicile și după o puneam jos (n.b. are peste 2.5 kg) și mă apucam de treabă”.
Apoi veneam acasă și „puneam elevii mei să mă atace”.
Uneori elevii erau la kilometri de centrul comunei. Așa că Rafael mergea cu Supernova până în satul Urlucea, unde, iarna, făcea focul într-o sală de clasă și copiii veneau să învețe aikido. Ani mai târziu, unul dintre acei copii are centura neagră.
„Am achiesat la treaba asta pentru că eu, prin excelență, sunt un bătăuș. Am fost și bătăuș de profesie, adică am condus structura de intervenție a Jandarmeriei la Pitești. Însăși copilăria mea a fost plină de violență”.
Un „bătăuș” care crede însă în pace.
„Aș legifera Aikido ca sport național. Într-o lume plină de violență și de ură, singurul leac pentru umanitate, pentru țara mea, este, pe lângă ortodoxie, aikidoul.
L-aș promova în fiecare instituție școlară. After-school full cu Aikido.
O disciplină care poate stăvili egoismul, violența, ura. Un zid de protecție pentru copilașii noștri este non-violența. Iar non-violența prin ce să se cultive?
Eu văd așa: „Aikido versus bullying”.
Nu e doar pentru copii.
„Ca polițist, ca jandarm, ca orice organ de ordine publică, Aikido e alifie.
Am aplicat Aikidoul în misiunile mele și am mers de minune, tăticule. Ca să încătușezi un băiat din ăsta rău, e bun rău Aikido. Îl încătușez, nu-l vătăm.”
Azi dojoul din Călinești are peste 60 de membri. Și aniversează, pe 10 mai, 25 de ani de la înființare.
Rafael Udeanu sensei își dorește o aniversare ca un stagiu de la începuturi.
„Să ne bucurăm împreună de comuniune. Era o simplitate, era o sinceritate. Era o bucurie. Adică mergeai să petreci un weekend. Chiar era o bucurie”.
Pentru înscrieri, scrieți-i direct bătăușului pacifist.

26/04/2026

16/04/2026

Dragi prieteni,
Va asteptam cu caldura la urmatorul eveniment Aikikai Romania, seminarul national aniversar Aikikai Pitesti-Dojo Calinesti!

Ne vedem pe tatami :-)

15/04/2026

Happy birthday Kobayashi sensei!!!

14/04/2026

Începem azi o serie de povești din dojo-urile Aikikai România.
Ca să ne cunoaștem dincolo de ce știm deja, să învățăm unii de la alții și să creăm noi punți.
Astăzi este despre Tamashyi Dojo, care împlinește anul acesta 10 ani, și despre fondatorul lui, Dan Simota shidoin.
A deschis într-un loc de joacă din Buftea. Avea 40 de metri pătrați de saltea și nicio idee despre ce îl aștepta.
„Am avut o vară în care două luni de zile am făcut antrenament cu un singur elev. M-am încăpățânat să stau acolo și am zis: băi, eu nu plec. O să vină, o să vină, o să vină”.
Au venit.
Dojoul are acum 28 de membri și cei mai mulți tineri yudansha din toată organizația. Până să ajungă acolo i-au trecut prin mână peste 120 de copii. După un model cunoscut, „după vacanța de vară nu mai venea aproape nimeni.” Ce a schimbat lucrurile?
„Am reușit să stârnesc pasiunea în vreo doi sau trei care au început să vorbească peste tot de aikido. Au început să lipsească de la petreceri, de la întâlniri… ca să vină la antrenament. Le-am promis că la 18 ani o să dea [examen] de centura neagră. Și m-am ținut de promisiune”.
Ar mai fi ceva.
„Părinții spun că e bine că sunt acolo, că vorbesc cu ei, că îi ascult. Nu fac doar antrenamente, stau de vorbă cu ei ca și cm sunt copiii mei.”
Dacă ar fi s-o ia de la început, Dan Simota sensei susține că n-ar face nimic diferit.
„Sunt foarte fericit pentru elevii mei. Sunt foarte mândru de ceea ce au ajuns.”
În rest, ritmul e același.
„Ești bolnav, ești la dojo. Ești obosit, ești la dojo. Nu ai timp, ești la dojo. Cazi de șapte ori și te ridici de opt.” Aviz amatorilor.