18/05/2026
Din când în când, aflăm despre câte cineva că ”a plecat”.
Nu în vreo vacanță exotică sau în vreun loc uitat de lume.
Ci în acel loc din care nu ne mai așteptăm să revină.
După primele momente de uimire, de spaimă, de întristare, ne revenim ușor-ușor, ne spunem că ”viața merge mai departe” și chiar încercăm să trecem peste acea întâmplare..
Dar dacă cei plecați au însemnat ceva cu adevărat pentru noi, ni-i amintim.
Ni-i amintim în momentele acelea banale când stăteam la taifas, când glumeam sau când, unul dintre noi spunea ceva înțelept ce ne marca ziua sau poate chiar viața.
Pentru că sunt pasionată de Egiptul antic, am obiceiul să urmăresc emisiuni pe tema asta. Într-o seară, un mare egiptolog vorbea despre descoperirea uimitoare a unui mormânt neștiut până atunci de nimeni. Am reținut o remarcă a sa care suna ceva de genul:
” În toate camerele în care am găsit sarcofage, indiferent de rangul celui ce era în interior, pe pereții acelei camere era scris numele celui decedat fiindcă egiptenii credeau cu tărie că atâta timp cât cineva îți rostește numele, vei trăi veșnic. Și ei se asigurau de asta prin aceste inscripții”
Desigur că noi nu putem trăi veșnic fiindcă astăzi nimeni nu mai e înmormântat în piramide cu ziduri somptuos inscripționate, dar ce putem face cât trăim este să lăsăm un semn al trecerii noastre pe acest pământ astfel încât, măcar o mână de oameni să ne mai pomenească din când în când numele, nu-i așa?
Postarea mea de astăzi este inspirată de amintirea lui Călin Osman, un prieten ce a plecat dintre noi. Oamenii încă mă mai întreabă dacă nu mai pot să le fac rost de un ulei Antiviral, de un Remurex sau de o Abundență dar... Călin nu mai este și din păcate, uleiurile pregătite de el și ținute în piramida de cristal... nu mai sunt.
Soția lui mi-a scris zilele trecută că vrea să doneze o parte dintre cărțile sale așa că, la următoarele întâlniri pe care le voi face, cei ce vor dori, își vor putea alege o carte între coperțile căreia vor găsi un mesaj:
”Pentru că n-am știut ce să las mai frumos în urma mea când am plecat, ți-am lăsat o carte, să-ți fie călăuză, inspirație, lumină”-Călin Osman (primul din dreapta jos)
