19/08/2023
La o anumita varsta, aproape toate intrebarile pe care si le pune un om sunt, de fapt, despre acelasi lucru: Cum sa-ti traiesti viata?
Cand ai fost fericit? Cat ai fost fericit? Cateva clipe.
Cateva clipe. Omul, orice om, pe masura ce inainteaza in varsta, are din ce in ce mai putine sanse sa traiasca intr-o astfel de clipa. Sa uite de timp si sa imbratiseze clipa. Sa iubeasca nestavilit. Sa explodeze de pasiune. De câteva ori, poate, când suntem copii, pentru aceia dintre noi care sunt lasati sa fie copii. Dar, d**a aceea, cate respiratii ne mai fac sa uitam de noi? Câte emotii pure ne mai fac sa chiuim de bucurie fara sa ne rusinam? Câte sanse mai avem la o sfânta pierdere a memoriei?
Toata pasiunea e copilareasca. Banala si naiva. Nu se invata, e instinctiva. Ne inunda. Ne rastoarna. Ne duce in larg. Toate celelalte emotii apartin terestrului, dar pasiunea isi are locul in spatiul cosmic. Pasiunea are valoare nu pentru ceea ce ne ofera, ci pentru ceca ce ne cere sa riscam - demnitatea noastra, clatinarile condescendente din cap ale celor care nu ne inteleg.
