09/04/2026
Fix după zăpada aceea mare, într-o sâmbătă, când ne întorceam de la Ferma animalelor, am făcut o pană de toată frumusețea.
Era spre seară și se lăsase și mai tare frigul, dar Cosmin s-a hotărât să schimbe el roata. Eu și Nikolas am stat lângă mașină, ne-am uitat la ce face și am povestit despre situație.
Am zis de atunci că Nikolas sigur își va aminti despre această pățanie, dar nu m-am așteptat ca, la niște săptămâni bune, pe când eram într-un mall și îl plimbam cu o mașinuță, el să se dea jos și să zică:
„Mașinuța a făcut pană, eu sunt tati și o repar.”
Da, am fost mândră de el. Da, i-am scris imediat lui Cosmin să-i spun.
Pe de altă parte, m-am gândit: Doamne, cât impact avem în viețile copiilor noștri și poate că nici nu ne dăm seama. Cât de mult ne copiază ei și noi poate că nu conștientizăm. Și câte lucruri mai avem de crescut la noi.
Cumva… dezvoltarea noastră nu e doar despre noi, ci și despre copiii noștri.
Felul în care nu e doar despre noi, ci și despre moștenirea pe care le-o lăsăm copiilor noștri.
Relația pe care noi o avem cu profesia noastră îi impactează.
Și atunci te întreb, în timp ce mă întreb și pe mine: ce moștenire vrei să-i lași copilului tău?
