13/09/2026
🔴 **O japoneză s-a îndrăgostit de România și nu mai vrea să plece: „Țara asta m-a învățat să trăiesc cu adevărat!”**
A venit în România cu rucsacul în spate, acum aproape trei decenii. A călătorit cu trenul, a descoperit mănăstirile din Moldova și, mai ales, a întâlnit oameni care au făcut-o să privească țara noastră cu alți ochi.
Astăzi, Ayako Funatsu, originară din Yokohama, are 53 de ani și se descrie cu mândrie drept **„o româncuță din Extremul Orient”**.
Este stabilită în România de peste 20 de ani și a ajuns să iubească nu doar peisajele, ci și tradițiile românești.
Face parte din comunitatea **„Domnițe cu altițe”**, unde este singura străină pasionată de portul popular românesc. Are chiar și o ie veche de aproximativ 100 de ani.
Dar Ayako nu s-a oprit la ia românească.
A combinat cultura română cu cea japoneză prin pasiunea pentru origami și florile de hârtie, dezvoltând brandul Natsuko și propriul atelier.
Românii au impresionat-o și prin felul lor de a găsi soluții atunci când lucrurile nu merg conform planului.
„Japonezii planifică orice (...). Românii merg pe principiul «merge și așa», care pentru mine arată de fapt **puterea lor creatoare**”, spune ea.
A învățat limba română încă din Japonia, iar astăzi o vorbește fluent. A lucrat și în turism, promovând România în fața turiștilor japonezi și a presei din țara natală.
Pentru Ayako, România nu a fost doar locul în care s-a mutat. A fost locul în care spune că s-a schimbat ca om.
„Mă simt foarte bine în România. (...) Este atât de multă energie pozitivă. E foarte important să te simți bine în locul în care trăiești.”
Și apoi vine fraza care spune, poate, cel mai bine ce înseamnă România pentru ea:
**„De ce am ales să rămân aici? Pentru că România m-a învățat să trăiesc cu adevărat, să fiu fericită!”**
O japoneză venită cu un rucsac în urmă cu 27 de ani a ajuns să poarte ia românească, să vorbească perfect limba noastră și să promoveze România în lume.
**Uneori, cei veniți de departe ne amintesc cât de frumoasă poate fi țara pe care noi ajungem să o privim prea des ca pe ceva obișnuit.**
