19/04/2026
Acum 23 de ani am aruncat o idee la o oră (nici azi nu mai știu dacă era biochimie, fiziologie sau ergofiziologie).
Nu a fost primită prea bine. 😄
În 2018 am dat peste un studiu din 2016 care spunea, în termeni serioși, cam același lucru.
Iar azi… este deja „common knowledge” inclusiv în modelele AI.
(vezi screenshot)
Pe scurt, ceea ce numeam noi ani de zile „acid lactic care ne omoară” nu e chiar personajul negativ.
• Lactatul nu e dușmanul. Din contră, e un combustibil util și un mecanism de protecție.
• „Vinovatul” pentru senzația de blocaj este acumularea de protoni (H⁺), rezultați în special din hidroliza ATP.
• Acești protoni scad pH-ul și încurcă mecanismul de contracție musculară (interacțiunea cu calciul).
De aici senzația clasică din cursă: „nu mai răspunde corpul”, deși vrei să tragi.
Important:
Nu schimbă cu nimic modul în care ne antrenăm sau dozăm efortul. In continuare eforturile intense produc „gunoi metabolic” inhibitor.
Doar că…
poate e mai corect să nu mai dăm vina pe lactat ca pe „vinovatul de serviciu”.
Și, dacă o luăm așa…
testele de lactat s-ar putea să fie, în realitate, mai aproape de niște măsurători indirecte de pH.
Nu va mai plictisiti atat acasa!
