Medici Competenți Emoțional - Laura Manole

05/06/2026

👋 "Nu scrie în fișa postului!" și "nu e treaba mea" sunt două replici des folosite în sistemul medical.

Intenția: de auto-apărare.
Rezultatele: nervi și conflicte, apoi scurgeri de energie.

De ce încurcă replicile astea mai mult decât ajută?

Pentru că:
- nimeni nu știe exact ce scrie în fișa postului său (+ contracte colective de muncă) și oricum multe părți sunt foarte interpretabile.
- chiar dacă cineva ar ști exact ce scrie, tot nu se poate aplica în sistemul medical actual, unde resursele sunt limitate și condițiile nu sunt deloc ideale pentru ce scrie în fișa postului.

Totuși, mulți membri ai personalului medical le folosesc des, cu scopul de a scăpa de niște activități care li se par grele, umilitoare pentru poziția lor sau periculoase din punct de vedere legal.

Gândul din spate este, uneori, că așa sunt mai puține șanse să pice vinovați în situații medicale complicate, dacă se întâmplă vreodată ceva.

Însă fuga de muncă din păcate nu te scapă deloc de consecințele medico-legale, care pot apărea oricând în viața unui medic sau asistent medical.

Ce te scapă este, complet contraintuitiv, să ai niște relații bune cu colegii tăi.

Dacă nu le ai pe acestea, nimic nu te scapă de ce e mai rău, într-un context critic. Iar dacă le ai, nu mai ai nevoie să te ferești.

De asemenea, toată intenția asta de conservare a energiei, pentru lucruri mai importante (orice ar însemna pentru fiecare important) este o mare păcăleală, pentru că toată acțiunea aceasta de a ne feri de sarcini ne scurge de mult mai multă energie decât dacă le-am face, pur și simplu.

👉 Tu auzi des "nu e treaba mea" și "nu scrie în fișa postului? Știi să dai un răspuns inteligent emoțional și convingător, atunci când le primești?

👉 Sau ești printre cei care le folosesc? Simți că te ajută la ceva și chiar ai relații sau rezultate mai bune așa, te simți mai bine?

🖐 Dacă vrei să spui ceva mai eficient în loc de aceste replici sau să dai niște replici mai eficiente, atunci când auzi de la ceilalți ideea, hai la următorul grup de "Medici Competenți Emoțional", care va începe în curând.

28/05/2026

Fragmente din ce aud zilnic , la sau la .
Nimic nu este mai amestecat și plin cu de toate decât viața medicală.

- Am încremenit când a început să țipe șefa mea de atunci, am simțit că s-a întâmplat o enormitate care nu încăpea în realitatea mea. Parcă aerul era mai gros în jurul meu și simțeam că ceilalți erau complet străini - parcă eram într-o lume în care nu puteam interacționa cu nimeni. (despre un conflict foarte traumatizant, din trecut)

- Îl văd că se complace și e foarte pasiv, pentru că îi este rușine că e slab pregătit. Inclusiv se abține de la diverse manevre medicale și așteaptă să le facă altcineva, chiar în cazuri foarte urgente, când nu e de așteptat. Cum să îl conving să se implice, să meargă la cursuri și să învețe?

- Mă pune să fac în locul ei, pentru că nu știe, dar să pretindem cu toții că nu e așa.

- Uneori le spun aparținătorilor că a decedat și mă întreabă dacă mai pot face totuși ceva.

- Cum să fiu asertivă cu persoanele tari în clonț? Îmi vine să urlu când văd cm se plâng de niște chestii care nu sunt mare lucru pe lângă ce am îndurat eu în echipa asta, iar apoi pică iar totul pe mine!

- Când îi aud pe pacienții , care iau suplimente în loc de medicamente și cred că vaccinul e nașpa și îi omoară, îmi vine să fac efectiv un tantrum, dar mă abțin! Cum aș putea să le schimb părerea, fără să sar în aer?

- Dacă aș deschide gura în conflicte, aș spune lucruri regretabile, pentru că sunt capabilă să fac oamenii să se simtă foarte prost. Așa că tac, mai bine nu mai zic nimic.

- Aseară eram pe program, de dimineață vin pregătit de muncă și constat că altcineva s-a trecut pur și simplu în locul meu, fără să mă întrebe nimic.

- Pacientul din salonul X a plecat într-o lume mai bună...

- Nu știam că va trebui să fac și pe psihologul cu colegii mei care nu știu să își gestioneze emoțiile.

- Când am avansat, de la infirmieră la asistentă, primul lucru a fost să aleg alt spital, pentru că nu voiam să fiu șefa colegelor mele. Le vizitez și acum cu drag.

- În rezi, plângeam după vizită, pentru că mă simțeam mereu criticată. Acum mă simt mult mai bine, doar eu cu pacientul. Nu aș vrea să mai revin în spital, e foarte greu pentru colegii mei din spitale.

- E legea junglei în spitale, fiecare se descurcă cm poate!

- Noi nu cerem ce avem nevoie, în general ne complacem. Apoi cineva cere și obține de la management, iar ceilalți rămân șocați că a obținut așa ușor lucrul respectiv.

Și ceva mai amuzant, de final:

- Șeful de secție e mai moale ca o balegă. Chiar nu are cm să mă ajute. :)

Grupul nr 7 de "Medici Competenți Emoțional" începe în curând. Vara asta e un moment bun să faci o schimbare în direcția pe care ți-o dorești și să fii alături de oameni care trăiesc ce trăiești și tu, într-un format axat pe evoluție. Te aștept cu un mesaj în privat, dacă ești interesat(ă).

25/05/2026

🤍 Adriana Taranu - Medic Primar în Medicină de Familie, cu 21 de ani de practică medicală - a avut generozitatea de a povesti experiența ei din programul "Medici Competenți Emoțional", în cadrul unui testimonial video.

Subiectele atinse:

💫 la ce s-a așteptat inițial și cât de mult a obținut, în plus față de ce se aștepta.

💫 cm credea ea la începutul carierei că nu are nevoie de așa ceva și cm realizează acum cât de multă nevoie ar fi avut, de fapt, și cm parcursul ei profesional ar fi fost unul mult mai împlinitor, dacă știa lucrurile pe care le-a aflat acum în program.

💫 cm i-a vindecat mai multe "traume" de relaționare profesională din trecut, după ce a aflat că a avut o parte de responsabilitate în ele și a constatat ce ar fi putut face diferit.

💫 cu ce a ajutat-o efectiv acest program și cu ce a fost el diferit de muuulte alte programe de dezvoltare personală pe care le-a parcurs, în ultimii ani.

💫 ce i-a adus prezența într-un astfel de grup de medici, axat pe dezvoltarea competențelor transversale (de comunicare și relaționare); cât de plăcută și totodată utilă i s-a părut experiența + cât de mult s-a regăsit în experiențele tuturor celor prezenți.

👉 Pe scurt, a meritat programul timpul ei?
..apropo de faptul că medicii nu au niciodată timp!

👉 Ea zice că DA, din plin.

🤍 Și că i-ar fi economisit mult mai mult timp și mai ales energie dacă ar fi existat așa ceva când și-a început ea cariera.

Sper să o ascultați și să ne vedem în program, cât mai curând. :)

Următorul grup începe în curând, iar vara este chiar cel mai bun moment în care îl puteți parcurge, inclusiv din punctul de vedere al felului în care este organizat, cu respect și interes pentru programul medicilor.

Medici Competenți Emoțional - Laura Manole

18/05/2026

Joia aceasta susțin un workshop GRATUIT, pentru medicii care vor să testeze varianta de dezvoltare a competențelor de comunicare și relaționare, respectiv vor să înțeleagă cu ce i-ar putea ajuta un asemenea demers.

Apoi există posibilitatea de a intra în programul de grup "Medici Competenți Emoțional", dar nu este nicio obligație în acest sens.

Fac aceste workshop-uri pentru a cunoaște medici noi și a mă familiariza cu cât mai multe dintre situațiile actuale ale sistemului medical, dar și pentru a oferi diverse soluții utile și care pot fi aplicate imediat.

Dacă doriți sa participați, vă aștept cu un mesaj în privat: numele, specialitatea, spitalul/ clinica în care lucrați și orașul.

Spor în toate! :)

11/05/2026

👉 Vrei să știi cm să le motivezi pe colegele asistente să te susțină așa cm ai nevoie ca să ai rezultate excelente, în calitate de medic?

💫 Oferă-le un feedback constructiv (ceva ce îți dorești să schimbe) la 4-5 feedback-uri pozitive, nu invers. Deci nu pleca de la premisa că: "ce este bine e normal și spunem doar ce nu ne convine". :)

💫 Observă prima dată ce au făcut bine, chiar dacă acel lucru bun se află printre alte 10 comportamente nedorite. Și spune-le că apreciezi acel lucru și că te-a ajutat foarte mult.

💫 Spune-le "mulțumesc mult pentru ajutor" la finalul unui act medical în care te-au susținut (ex: la finalul unei operații). Gândește-te că fără ele chiar nu ai putea să te descurci, privește-le în ochi și arată că ești sincer recunoscător.

💫 Dacă un pacient sau opinia publică te laudă pentru reușitele tale medicale, specifică mereu faptul că îi ești recunoscător echipei tale și mai ales doamnelor asistente, care te susțin mereu.

💫 Dacă nu vor să facă ceva ce tu consideri că se află în fișa postului lor, în loc să te enervezi și să le precizezi că este responsabilitatea lor, alege să le spui că înțelegi că ele nu consideră că este treaba lor (este percepția lor oricum și nu vei ajunge nicăieri incercând să le convingi de altceva), însă ai mare nevoie să te ajute, ca să puteți avea un rezultat bun în final, pentru pacienți.

👉 Ce vei observa după?

Că ai din ce în ce mai multe motive de recunoștință, iar colegele tale asistente te susțin tot mai mult în ceea ce ai nevoie, ca să obții acele rezultate bune.

Pentru mai multe idei de relaționare sănătoasă, hai în grupul privat de FB (link în comentarii), unde îți voi oferi resurse legate de felul cm să te reglezi emoțional, inclusiv în situațiile dificile, cm să influențezi cu succes lucrurile în direcția dorită și cm să aplici un stil de comunicare și relaționare asertiv.

Tot acolo anunț detaliile următoarelor workshop-uri gratuite, inclusiv cel din 21 mai.

PS: tu ce alte replici sănătoase emoțional ai practicat în relația cu colegele asistente medicale și ai observat că funcționează? :)

10/05/2026

Crezi că tu nu vei ajunge niciodată ca acele mari somități medicale, care se comporta ca niște copii de grădiniță la nivel social, nu-i așa?

Nu ai avea cm să nu îți saluți colegii pe care îi știi de o viață sau să îți obligi rezidenții să nu meargă la conferințele acelui "răufăcător" și să nici nu discute cu rezidenții "ăluia", nu?

Doar nu ai cm să fii atât de avansat în inteligență logico - matematică și lingvistică, în timp ce competențele la materia "inteligență emoțională" rămân puțin sau mai mult în urmă?!

Numai că, vezi tu, chiar poți să ajungi așa, în ciuda și mai ales din cauza eforturilor de a găsi răspunsuri la problemele tale bazate doar pe IQ.

Unde e mândrie multă, este prezentă automat și sora siameză - rușinea. Și invers - unde este rușine negestionată corespunzător, va apărea inevitabil mândria, la un moment dat.

Cum așa? Prima dată, rușinea se transformă în frustrare, apoi în gelozie sau în invidie. În final, apare sub forma unui sentiment al nedreptății, sub care are să se ascundă multă vreme, dacă nu pentru totdeauna:

"Colegul mi-a făcut ceva nedrept (aka rușinos), cm și-a permis așa ceva? O să mă răzbun veșnic!"

Celălalt, ce să vezi, crede la fel, numai că el este victima, iar tu agresorul.

Vă vedeți în oglindă, în timp ce victime sunteți amândoi, iar agresori - tot amândoi, cu schimbul.

Acum ești poate mai la început de carieră și vezi cât de aiurea este ca o somitate medicală să adopte comportament de grădiniță - să se supere și să se răzbune.

Mai târziu poți ajunge să ai un comportament asemănător, însă, dacă nu alegi acum să îți dezvolți inteligența emoțională în același ritm cu competențele tale medicale.

Dacă îți dorești să îți dezvolți competențele transversale (de comunicare și relaționare) într-un cadru ghidat, te aștept în grupul meu privat de Facebook.

Comentează DA și îți trimit toate detaliile.

Tot acolo voi anunța detaliile pentru workshop-ul gratuit de gestionarea conflictelor pentru medici, din data de 21 mai, cât și detaliile altor viitoare proiecte pentru medici.

09/05/2026

Ești medic și vrei doar să îți faci treaba și sa fie pacientul bine, ai energie pentru asta și știi exact ce este de făcut, însă cei din jur parcă mai mult te încurcă, în loc să te ajute?

Practic, ție efectiv îți place munca, însă ai impresia că scopul în viață al celor mai mulți dintre colegii tăi este să fugă de muncă și nu înțelegi de ce fac asta?

Auzi doar: "nu e treaba mea", "da' de ce să fac eu asta, de ce nu îi spui lui Gigel mai bine?" sau observi cm pur și simplu colegii se fac că nu te aud, atunci când strigi după ajutor?

Când întrebi de locuri de tratament, ți se spune că nu sunt, deși tu știi sigur că sunt și ești în situația super penibilă în care știi că ești mințit în față, dar nu se cade să spui asta, pentru că vei ajunge într-un conflict și mai mare?

Sau atunci când te organizezi perfect, cu sacrificii personale și tot tacâmul și crezi în sfârșit că gata, totul este aranjat și se va desfășura în condiții optime, ba mai mult, vii cu chef de muncă - să faci ce ai de făcut și chiar ai super motivație ... dar te trezești că nu mai ești "pe program" sau, cm se mai zice, "cine pleacă la plimbare (chiar și doar ca să doarmă noaptea acasă), pierde locul de onoare"?

La început vorbești frumos și ai impresia că a fost doar o neînțelegere. Însă te trezești că tot tu pici cel vinovat și nerezonabil. Așa că începi să te simți tot mai neîndreptățit, pe măsură ce situațiile se repetă în neștire.

La un moment dat, începi să urli și asta se repetă din ce în ce mai des. Ți se pare că lumea în sfârșit începe sa reacționeze și lucrurile se întâmplă. Aha, deci asta e soluția. Ok, ma sacrific, țip în continuare, când e nevoie. Și începe sa fie nevoie mereu. Lumea nu mai reacționează altfel deloc.

Și după ce tipatul devine obișnuință și trece o vreme așa, deodată lumea se obișnuiește din nou și efectul dispare. Cel mult, lumea te ocolește, ca pe un nebun.

Sau ești o doamnă doctor respectabilă și nu ajungi să țipi, deși de multe ori îți vine, însă te uiți atât de urât încât ceilalți te ocolesc oricum, simțind furie mocnită, din interiorul tău.

Sau ești pe placul tuturor, însă când termini programul mai ai puțin și te prăbușești, pe drumul spre casă, din cauza faptului că iar a trebuit să îi ții pe toți "în spate" și să le explici de 100 de ori ceva ce oricum nu vor să înțeleagă.

Vrei să faci bine, dar ajungi să fii cel "rău", în ochii tuturor. Și nu înțelegi cm de ai ajuns acolo, cu cele mai bune intenții.

Dacă ești printre cei care simt că oricum ar da-o și orice ar face, colegii nu se mai mișcă în nicio direcție cu sens, iar treaba se sparge tot în capul tău, atunci workshop-ul gratuit din 21 mai este pentru tine.

Discutăm despre gestionarea conflictelor în profesia de medic, despre cm să nu te mai enervezi la fiecare pas și cm să schimbi eficient atitudinea celor din jur.

Ca să participi, te aștept să te înscrii în grupul privat de Facebook, unde voi oferi toate detaliile.

Scrie DA în comentarii și îți trimit.

07/05/2026

06/05/2026

💫 Știi la ce au alergie absolut toți medicii?

💫 La nedreptate!

Diferența stă, însă, în faptul că fiecare medic are alergie doar la felul în care înțelege el nedreptatea.

👉 Și fiecare o înțelege altfel. :)

💫💫💫

Unii sunt supărați pentru că le sunt băgate VIP-urile pe gât, de către superiori sau colegi, iar acest lucru îi dezavantajează pe pacienții "obișnuiți", fără pile.

În același timp, pe șefii care împing "VIP-urile" înainte îi deranjează incapacitatea primilor de a înțelege că resursele medicale necesare vin prin intermediul VIP-urilor, pentru ca apoi să aibă acces la ele și pacienții "obișnuiți".

Iar pe colegii care își introduc cunoștințele mai în față îi deranjează deranjul colegilor de a-i primi, după ce ei, la rândul lor, au făcut atâtea pentru alții și pentru sistem, iar acum li se pare corect să ceară măcar acest puțin înapoi.

Așadar, unora li se pare CORECT să nu diferențieze deloc pacienții, în timp ce altora li se pare absolut corect să îi diferențieze, spre binele tuturor.

💫💫💫

Un medic îi spune asistentei să facă o manevră pentru pacient în felul X, în timp ce altul îi spune să facă în felul Y, ambii considerând că "așa este corect".

Problema vine când asistenta este în poziția de a executa aceeași sarcină în 7 feluri diferite, toate considerate cele corecte de către cei 7 medici care au dat direcțiile.

💫💫💫

Când medicul de la camera de gardă sună după colegi, chirurgul consideră că e corect să meargă prima dată internistul, internistul consideră că e corect să meargă cardiologul, iar cardiologul care răspunde consideră că nu e corect să meargă el, fiind doar rezident sau colaborator.

💫💫💫

Absolut toți au argumente și consideră că au dreptate și sunt niște persoane corecte.

Și, culmea, chiar toți au dreptate, dacă privești, pe rând, din câte un punct de vedere, ignorându-le pe toate celelalte.

Dacă integrezi însă toate punctele de vedere, observi că toți au, de fapt, doar niște percepții și emoții asupra realității ... și niciunul nu are dreptate deplină. În timp ce toți se enervează.

💫💫💫

Tu vrei să continui să cauți și să enunți argumente pentru care perspectiva ta este cea corectă și tu ești cel care are dreptate, iar ceilalți sunt doar răuvoitori?

Sau vrei să înveți să lucrezi cu percepțiile și emoțiile tale și ale celorlalți, pentru a obține rezultate bune mai ușor?

👉 Alergia la nedreptate poate să nu treacă de tot niciodată, însă felul în care te raportezi la ea schimbă radical felul în care te simți când trăiești cu ea.

👉👉 Vii să povestim mai multe despre "Cum să nu te mai enervezi și cm să gestionezi eficient conflictele, ca medic?", la workshop-ul gratuit din 21 mai?

👉👉👉 Sau hai în grupul privat de Facebook și îți dau toate detaliile legate de acest workshop și de altele, viitoare: https://www.facebook.com/share/g/1CjUC56hwT/

04/05/2026

O lecție importantă de leadership, pe care eu am învățat-o din dans, dar care se potrivește perfect și în viața medicilor?!

Un lider bun conduce mereu din cel puțin 3 puncte de contact.

Cineva (pacient, coleg, subaltern) nu te urmează sau susține așa cm ți-ai dori?

În general este pentru că încerci să îl conduci dintr-un singur punct de contact.

Iar "așa spun eu că este mai bine, pentru că sunt medic" sau "așa trebuie/ așa scrie în fișa postului" ...
.. o "legendă" spune că nu au convins pe nimeni, niciodată. :)

Dacă ești medic și vrei să afli replici care au mai multă eficiență atunci când vrei ca cineva să meargă/ "danseze" în direcția dorită de tine, scrie în comentarii "leadership din 3 puncte de contact" și revin către tine.