23/06/2026
Ce fac când mintea mea începe să construiască scenarii catastrofice.
În primul rând mă auto-observ și îmi dau seama că, de multe ori, am plecat complet din prezent și am ajuns să analizez un viitor despre care, în realitate, am doar presupuneri.
Când fac asta suficient de mult timp, ajung să consum enorm de multă energie emoțională pe lucruri care nici măcar nu s-au întâmplat.
În general sunt două lucruri care mă ajută:
1. Revin în prezent.
Îmi spun foarte conștient: „Acum sunt aici. Nu sunt acolo.”
Încerc să mă întorc la realitatea actuală și să îmi investesc energia în momentul prezent, nu în construirea a zeci de scenarii de viitor care mă consumă atât de tare încât ajung prea obosită ca să mai gestionez ce se întâmplă acum.
Dacă scenariul pare totuși destul de probabil, îmi fac un plan.
Mă întreb: „Care este cel mai rău lucru care se poate întâmpla?”
Apoi îmi amintesc prin câte situații grele am mai trecut și faptul că, de fiecare dată, am găsit resurse și soluții chiar și atunci când nu credeam că pot.
2. Iar după aceea încerc să transform frica într-un plan concret:
- „Dacă se întâmplă asta, fac asta.”
- „Dacă apare situația aia, pot face cealaltă.”
Și sincer, asta mă ajută foarte mult pentru că în momentul în care am un plan, creierul meu simte că există o direcție și nu mai percepe viitorul ca pe un haos complet.
Asta îmi permite să mă întorc mai liniștită în prezent.
Tu ce faci când mintea ta începe să construiască scenarii catastrofice?
