12/02/2020
Suntem înconjurați de zgomot. Sunetul maşinilor, încălțăminte lovind podelele dure ,oameni vorbind la telefon ,conversaţii care scârțâie și voci care accelerează peste alte conversații - tranzacții la chioșcul de reviste, mesaje, tweet-uri , posări şi informaţii care vin şuvoi pe toaaaaate canalele. Acesta este ritmul cotidian ^_^. E de înţeles atunci, de cei mici – simţindu-se mici – plusează şi vorbesc : tare şi mult . Mai tare şi mai mult . Doar din nevoia de a se simţi auziţi. Şi din frica că ceilalţi nu mai ştiu să ne perceapă decât dacă ne exprimăm mult ,tare şi explicit.
Sunt îmbuibaţi copiii că trebuie ''să fie ascultători'' de foarte mici ,dar nu prea văd la alţii cm şi ce .
Ca oameni, am fost poetic definiţi de un cadou incredibil: capacitatea de a vorbi. Dar pentru unii , aceasta s-a transformat în compulsie şi în nevoia de a vorbi constant despre orice ne trece prin minte. Aceasta este societatea modernă ^_^ . Există o problemă însă cu această abordare de un extrovertism forţat : atunci când toată lumea vorbeşte, nu mai rămâne nimeni să asculte...
În inima ascultării SUNTEM în continuare . Şi ceilalţi ne percep . Ba chiar mai mult rămânem puși – în centrul zero al găurii acesteia negre în care se agită cu intensitate comunicarea . Un fel de eye of the hurricane . În practica yoga, ascultarea este importantă: ‘’ascultă-ţi corpul ‘’ ascultă-ţi respiraţia!’’ ‘’ascultă-ţi imaginaţia!’’. Ascultarea nu e despre urechi deci . Auzul da. Despre asta şi despre ascultarea activă ne ocupăm săptămâna aceasta la ore
Cu recunoştinţă 🕉️🌸