22/05/2018
Nobukazu Kuriki
Pe Kuriki l-am cunoscut acum o lună în Periche, un sat la poalele Everestului unde am coborât să ne odihnim pentru 2 zile.
Stătea la masa de alături şi am observat că e alpinist după echipament şi cele 9 falange lipsă. Peter ieşise din sala de mese a lodgii şi m-a abordat scurt, privindu-mă fix şi zâmbind, cu o singură întrebare:
- Hornbein?
Am răspuns surprins :
- Da... Dar tu?
Peter care tocmai intrase şi a surprins dialogul neaşteptat, completează:
- Faţa sudică?
Kuriki zâmbeşte larg şi cu un deget în dreptul buzelor ne răspunde:
- Secret!!
Amândoi dăm înapoi, jenaţi, ştiind care e mersul:
- Bineînţeles, desigur!!
Adevărul este că nici noi nu am spus ruta pe care vom urca decât câtorva prieteni. Dar cei care cunosc muntele şi îi urmăresc pe cei care urcă, îşi pot da seama.
Pe culoarul Hornbein nu a reuşit nimeni să urce din 1963, de la prima ascensiune. Tom Hornbein, un anestezist american, şi W***y Unsoeld au deschis ruta în cadrul celei mai scumpe expediţii din istorie, echivalentul de acum a 12 milioane $ aur. Ca să vă faceţi o idee, expediţia a folosit 900 serpaşi, iar pentru a transporta echipamente în Creasta vestică au avut un troliu cu motor cu benzină şi cu motor de rezervă.
O adevărată expediţie mamut.
O parte a proiectului nostru din acest an a fost prima repetare a rutei Hornbein. A doua parte, chiar şi pentru Kuriki, chiar şi acum rămâne secret.
Kuriki înţelegea ce vrem să facem, nu doar pentru că a fost unul din puţinii oameni care au încercat culoarul Hornbein, ci mai ales pentru că era un alpinist adevărat.
Deşi şi-a pierdut degetele într-o furtună coborând de la 7800m din Hornbein couloir stând 2 zile într-o groapă în zăpadă, nu a renunţat la visul său şi nu a încercat să urce folosind şerpaşi, oxigen sau aglomerata rută clasică.
Din păcate, acum 4 zile, la doar o zi după ce ne-am întâlnit pe munte, noi coborând şi el urcând, am aflat că a murit în cortul său din tabăra 2.
Fusese răcit mult timp şi probabil un edem pulmonar rapid nu i-a dat răgaz să se salveze.
Îşi promisese să fie precaut şi să se întoarcă cu bine în Japonia, acasă .Ca şi mulţi dintre noi.
Lha gyalo! "Zeii au câştigat", este strigătul tibetanilor când ajung în punctul cel mai înalt al unui pas.
Lha gyalo, Kuriki !
Rămâi cu bine, Kuriki, în munţii pe care i-ai iubit şi în sufletele noastre!