09/09/2026
Durerea cronică nu înseamnă doar ce se întâmplă în mușchi, articulații sau în coloană. În ecuație intră și sistemul nervos autonom.
O meta-analiză recentă, care a inclus 26 de studii și peste 3.600 de participanți, a observat valori mai reduse ale variabilității ritmului cardiac (HRV) la persoanele cu durere musculoscheletală cronică.
HRV ne oferă informații despre modul în care sistemul nervos autonom se adaptează permanent la solicitările organismului. Dar aici este importantă o diferență: o asociere nu implică automat o cauză.
Un HRV scăzut nu ne spune că „nervul vag este blocat”, nu ne arată unde este cauza durerii și, în acest moment, nu poate fi folosit singur ca instrument de diagnostic pentru durerea cronică.
În schimb, cercetarea susține o idee mult mai utilă în practică: atunci când lucrăm cu durerea persistentă, merită să privim omul dincolo de zona care doare.
- Cum doarme?
- Cum respiră?
- Câtă mișcare face?
- Care este nivelul său general de solicitare?
- Cât de sigur se simte să se miște din nou?
Toate acestea pot influența modul în care sistemul nervos reglează și interpretează experiența corporală.
De aceea, recuperarea nu înseamnă întotdeauna doar să tratăm „locul dureros”. Uneori trebuie să ajutăm întregul organism să-și recapete capacitatea de adaptare.
Iar aici exercițiul, respirația, mișcarea lentă și conștientă, somnul și revenirea progresivă la activitate pot deveni părți ale aceleiași strategii.
Durerea este localizată într-un loc. Dar omul care o experimentează este un sistem întreg.