15/09/2025
*TEXT PRELUAT
„Bună ziua! Aș dori să practice și copilul meu un sport...”
Ei bine... sportul presupune STRES! Adică efort. Și fizic dar și psihic, emoțional.
Sigur asta vreți?!
Sau vreți doar un loc unde să scăpați de copil de pe cap câteva ore, să se joace, să se obosească, să vă lase în pace? Pentru asta mai potrivit ar fi să îl duceți la un „loc de joacă pentru copii”. Nu la un sport.
Sportul înseamnă gestionarea stresului.
Orice persoană care practică orice sport este o persoană capabilă să stăpânească dificultățile.
O persoană care înfruntă problemele, una după alta, o persoană care depășește tot felul de obstacole.
Adică o persoană antrenată să reziste la stres.
Sportul nu este confort, este efort.
Sportul nu este distracție, este transpirație.
Sportul este divertisment doar pentru spectatori.
Prin practicarea serioasă a unui sport, un copil își dezvoltă reziliența.
Practicarea serioasă înseamnă zi de zi, cu program, cu obiective. Nu doar când are copilul chef, nu doar când îi place. Dacă vrea rezultate, își face timp pentru sport. Nu există „nu am timp!”. Se fac sacrificii pentru sport.
Un copil care practică orice sport învață să înfrunte orice fel de adversități, nu doar ale adversarilor.
Asta este util și pentru cei care nu sunt talentați la sport. Sportul ne dezvoltă fizic, dar mai ales psihic, emoțional.
Sportul ar trebui să fie o „școală a vieții” pentru cei care îl practică. Nu doar un show, nu doar un spectacol pentru public.
Un copil care a practicat serios orice sport timp de 5-10 ani devine un adult puternic, rezistent, care se va descurca foarte bine și la școală, și la serviciu, și în viața de zi cu zi. De ce? Pentru că a fost antrenat să facă față efortului, greutăților, dificultăților de orice fel.
În ultimă instanță, sportul este, sau ar trebui să fie despre caracter, despre atitudine.
Pentru performanță este necesară zestrea genetică, talentul nativ.
Dar mai mult decât atât, mentalitatea este la fel de importantă ca forța musculară.
Fără tenacitate, fără determinare, nu vei fi capabil să te antrenezi pe termen lung, ani de zile.
Sunt sălile de sport pline de oameni care practică doar câteva luni, sau care pierd timpul degeaba la antrenamente, nu transpiră, nu gâfâie, ci doar pălăvrăgesc.
Fiziologul Jerry Lynch susține că cel mai important factor pentru orice sportiv este MENTALITATEA!
Apoi, desigur, capacitățile genetice, tipul de antrenament, competența antrenorului etc.
Sportul înseamnă sacrificii. Adică la ce plăceri renunți pentru a te chinui la antrenamente.
La sportul de performanță, un copil care începe să-l practice la vârsta de 5 ani devine campion (olimpic) abia pe la vârsta de 25 de ani. Ce copil din ziua de azi e dispus să muncească 20 de ani?! Copiii de azi nu reușesc să termine un antrenament de 60 de minute. Se plictisesc! Iar părinții lor ACCEPTĂ ca acești copii să abandoneze orice activitate, imediat ce s-au plictisit! Vina e a părinților 100%!
În fiecare an, într-o sală de sport intră și se înscriu 100 copii noi. După un an, mai rămâne doar unul singur. Ceilalți 99 abandonează. Pentru că e greu. Pentru că e plictisitor. Pentru că sunt nevoiți să repete la infinit aceleași mișcări. Că nu mai e nimic nou, incitant, excitant, senzațional.
Rezită în timp doar cei care știu să se motiveze singuri, și cei motivați și susținuți de părinți.
Asta înseamnă rezistența la stres.
Asta este reziliența dobândită prin sport.
Lăsați copiii să facă efort, să transpire!
