19/03/2026
În acest weekend urmează a se desfășura, la Cluj-Napoca, un seminar de Aikido în cadrul căruia vor ține cursuri 3 profesori pe care îi apreciez în mod deosebit.
𝐓𝐞𝐫𝐮𝐦𝐚𝐬𝐚 𝐇𝐢𝐧𝐨 𝐒𝐡𝐢𝐡𝐚𝐧
Seminariile de Aikido conduse de Terumasa Hino reprezintă mai mult decât simple întâlniri tehnice; ele sunt experiențe de transformare interioară, în care practica devine un instrument de rafinare a percepției, a corpului și a conștiinței. Într-o lume în care artele marțiale sunt adesea reduse la eficiență sau competiție, abordarea lui Hino Shihan readuce în prim-plan dimensiunea subtilă, aproape invizibilă, a mișcării și a relației dintre practicanți.
Dincolo de tehnică, aceste seminarii au o dimensiune educativă și filosofică. Ele invită la introspecție și la o reevaluare a modului în care ne raportăm la efort, control și relație. Practica devine o oglindă: tensiunile din corp reflectă tensiunile interioare, iar armonia mișcării indică un echilibru mai profund. Astfel, aikido-ul nu mai este doar o artă marțială, ci un mod de a înțelege viața.
𝐃𝐨𝐫𝐢𝐧 𝐌𝐚𝐫𝐜𝐡𝐢𝐬̦ 𝐒𝐡𝐢𝐡𝐚𝐧
Alegerea unui profesor se limpezește, în timp, nu prin acumulare de argumente, ci prin reducere. Rămâne doar ceea ce nu poate fi contrazis de experiență. În cazul lui Dorin Marchiș Shihan, această esență nu ține de tehnici, de stil sau de discurs, ci de o anumită calitate a prezenței care ordonează totul în jur.
În practica de Aikido pe care o propune, dispare surplusul. Mișcarea nu este amplificată, ci decantată. Ceea ce la început părea „mai puțin” se dovedește, treptat, a fi „exact cât trebuie”. Nu există gesturi demonstrative, nici corecții excesive — doar ajustări fine care schimbă fundamental structura acțiunii. Diferența nu este vizibilă imediat, dar este incontestabilă în corp.
Rafinarea pe care o impune nu este una formală, ci una a percepției. Nu înveți să faci mai bine, ci să simți mai precis. Între o mișcare corectă și una doar funcțională apare o distanță subtilă, dar decisivă. În acest spațiu se produce, de fapt, transformarea. Nu în rezultat, ci în calitatea procesului.
𝐈𝐮𝐥𝐢𝐚𝐧 𝐏𝐞𝐫𝐩𝐞𝐥𝐢𝐜𝐢 𝐒𝐞𝐧𝐬𝐞𝐢
Stilul de predare al lui Iulian Perpelici Sensei poate fi înțeles cel mai bine ca un echilibru între rigoare tehnică și deschidere către înțelegerea profundă a principiilor din Aikido. Nu este o predare grăbită, orientată spre acumulare, ci una care urmărește stabilitatea fundației.
Un prim aspect definitoriu este accentul pe structură. În antrenamentele sale, tehnica este descompusă clar: poziția, deplasarea, unghiul, momentul. Nu pentru a fragmenta mișcarea, ci pentru a o reconstrui corect. Practicantul este ghidat să înțeleagă unde apare dezechilibrul și cm poate fi generat fără efort inutil. Astfel, execuția nu devine mecanică, ci conștientă.
În același timp, există o atenție constantă pentru detaliu. Corecțiile sunt precise, dar nu invazive. Nu se intervine asupra fiecărui gest, ci asupra acelora care schimbă esențial calitatea tehnicii. Această selecție creează un proces de învățare eficient: nu ești copleșit de informație, dar nici lăsat în ambiguitate.
Un alt element important este ritmul predării. Iulian Perpelici Sensei nu accelerează progresul artificial. Fiecare etapă este lăsată să se sedimenteze. Se insistă pe repetiție, dar nu ca automatism, ci ca mijloc de clarificare. Prin revenirea constantă la aceleași forme, apar nuanțe noi, iar tehnica începe să capete consistență.
Relația cu elevii este una echilibrată. Există exigență, dar și răbdare. Nu se creează presiune inutilă, dar nici nu se acceptă superficialitatea. Practicantul este responsabil pentru propria evoluție, însă este susținut printr-un cadru clar și coerent.
