17/06/2026
Sunt rigidă.”
Ani de zile, aceasta a fost povestea pe care am purtat-o în mine.
În prima zi de gimnastică am fost respinsă. Ca orice copil, nu am știut să separ un eveniment de identitatea mea. Așa că mintea a tras o concluzie simplă: „Sunt rigidă.”
Din perspectiva psihologiei, experiențele timpurii devin adesea credințe despre noi înșine. Iar creierul caută apoi dovezi care să confirme acea poveste. Nu pentru că este adevărată, ci pentru că este familiară.
În practica din această dimineață, ghidată cu blândețe și încredere de Linda, am simțit cm corpul începe să renunțe la ceea ce ținuse ani de zile. Și am realizat că rigiditatea nu era identitatea mea. Era un mecanism de protecție. O adaptare de fapt …program vechi.
Poate că vindecarea începe atunci când avem curajul să privim acele povești pe care le-am confundat cu cine suntem.
Sunt recunoscătoare Lindei, care nu doar ghidează practica, ci creează un spațiu în care oamenii se simt suficient de în siguranță încât să lase jos armura și să descopere că sunt mult mai mult decât vechile lor povești.
