01/08/2025
“Pentru că oamenii sunt ca oglinzile. Te așezi lângă unii și te vezi urat. Lângă alții te vezi prost. Iar lângă alții te vezi neclar și nu știi ce să crezi. Iar asta îți creează nesfârșite păreri de rău. Uneori însă, rar, foarte rar, sunt oameni lângă care te vezi nu neapărat frumos, nu neapărat ideal, ci doar întreg, sau complet sau pur și simplu într-un mod pe care îl găsești acceptabil. Nu e nevoie să îi cauți, ei apar dintr-o dată din mulțimea mută, trebuie doar să fii atent și, dacă e posibil, să ți-i apropii. “
Nu sunt cuvintele mele, dar azi mi-am adus aminte de ele.
Cred că le-am citit cândva demult, nici nu mai știu…
Au rezonat cu mine și în mine.
Ele spun o parte din adevărul meu, unul greu de rostit și de pus pe masă.
Dar dacă e al meu, învăț, încet-încet, să-l las să străpungă membrana formată de convingeri, emoții, tipare…
Și știu că nu e ușor, că dacă ar fi, toată lumea ar face-o.
Dar totuși, odată pornită această căutare interioară, merită parcursă până la capăt.
Pe vânt, pe ploaie, prin întuneric și umbre…
Pentru că ea ne revelează singurul lucru care contează și conectează:
Adevărul din noi.
Tu știi care e adevărul tău?
Cu tine 🤍,
Ale