21/05/2026
Pe fondul psihozei cm că echipa apărută acum câțiva ani direct în liga secundă, după modelul celorlalte surate înregimentate de sistem, psihoză bine alimentată de mass-media (despre care orice om lucid a priceput cm funcționează), ar fi adus cel de-al cincelea titlu al Universității, dar și orbiți de setea de performanță, cei care susțin echipa ce a furat identitatea Universității, sunt ferm convinși, în sinea lor, că ei susțin, de fapt, Universitatea. Ca la Nufărul.
Nu mai e deloc despre suporteri, nu mai e despre fair-play, despre plăcerea fotbalului. Totul se rezumă la performanță prin orice mijloace menite să aducă voturi. Într-un citat celebru din distopia 1984, Orwell scria: „Fotbalul, berea și, mai presus de toate, jocurile de noroc umpleau orizontul minții lor. Să-i ții sub control nu era dificil”. Noi, ăștia care am bătătorit drumul Centralului anilor `80, mai știm cm stătea treaba atunci, ba chiar s-au mai scăpat și prin presă unele informații pe care nu stăm să le detaliem acum. Cert e că și în perioada apogeului, tot factorul politic era decisiv. Lui Ștefan Andrei i se spunea ”Lordul roșu” și își dorea performanță cu aceeași îndârjire cu care o fac și urmașii săi de azi. Doar că ”lordul” era infinit mai diplomat, spre deosebire de actualii conducători, iar la vremea respectivă ce trebuia să rămână în culise, rămânea în culise. Atunci era doar o chestiune de orogoliu, un soi de patriotism local exacerbat, dar oarecum constructiv pentru comunitate.
Acum e vorba doar de criterii pur electorale, menite să atragă masele din ce în ce mai placide. Acum totul se face pe față, fără perdea. Transparență totală. Ordin respectat ad litteram. Dacă ajungi să-i furi până și pe bastarzii ăia de câini, iar apoi să te scuzi că și ei furau pe vremuri, e limpede că ținta nu e nici fotbalul, nici eventul. Se țintește mult mai sus. La vârf...
