12/06/2026
S-ar putea ca fix lucrul pe care l-ai ascuns cel mai mult – poate din rușine – să fie exact cel care te diferențiază și de care ai cea mai mare nevoie în munca ta. ✨
Ce-ar fi dacă acel lucru este jucăușenia? Neseriozitatea. Capacitatea de a râde și de a lua lucrurile mai ușor.
Poate că tocmai de această latură ai nevoie atunci când lucrezi cu un client în care Copilul Interior este foarte prezent. Însă, dacă tu îți inhibi această resursă, crezând că „acum am crescut, un terapeut trebuie să fie serios, nu face așa ceva”, s-ar putea să ratezi conectarea autentică. S-ar putea să nu îl poți susține exact acolo unde are cea mai mare nevoie.
Am conștientizat asta recent, în urma unei sesiuni de constelații fenomenologice.
De multe ori, respingem părți din noi pentru că avem impresia că „nu se cade”.
Nu se cade să mai dansezi pe stradă când ești mare.
Nu se cade să glumești cu clienții.
Nu se cade să spui lucrurile direct pe față... așa cm o face un copil, care exprimă adevărul pur, fără filtre menite doar să dea bine.
Dar atunci când acel copil pe care ai încercat atâta vreme să-l uiți (pentru că ai crezut că e „rușinos” ceea ce simte sau face) este, în sfârșit, văzut... totul se schimbă.
Când îl privești cu dragoste și îl recunoști, el își poate recăpăta locul în viața ta de adult.
Pentru că face parte din tine. Și abia atunci realizezi că el nu este o slăbiciune, ci o superputere!
❤️ Vorbește-i acelui copil de care adulților din trecut în anumite momente le-a fost rușine și de care a ajuns, ulterior, să-ți fie rușine și ție.
Spune-i:
„Te văd. Acum ai crescut. Îți mulțumesc că ai supraviețuit și priviște ce lucruri frumoase am împlinit în viață datorită ție și mecanismelor de apărare pe care le-ai dezvoltat ca să mă protejezi.”
Primindu-l înapoi în inima ta, acea „neseriozitate” reprimată se poate transforma exact în puterea și resursa de care aveai atâta nevoie!
Tu ce parte din tine ai lăsat în urmă pentru că „nu se cade”? Ce resursă simți că ai ascuns din dorința de a fi „serios” sau acceptat?
