23/09/2016
Summit-ul informal de la Bratislava – în ciuda angajamentelor ambițioase, Europa rămâne divizată
Evenimentul cel mai așteptat al săptămânii trecute, din perspectivă europeană, a fost fără îndoială summit-ul informal al UE, desfășurat vineri (16 septembrie) la Bratislava, prima reuniune a liderilor europeni fără participarea Marii Britanii. Excluderea acesteia, determinată de opțiunea Brexit-ului, nu echivalează însă cu anularea calității de membru al Uniunii, aceasta survenind abia după încheierea negocierilor și îndeplinirea procedurilor aferente. Această situație oarecum atipică face ca impactul decizional al summit-ului să fie unul limitat, din simplul motiv că, practic, nici o decizie luată acum nu va putea fi impusă Marii Britanii, fiind în același timp pasibilă de modificări semnificative în funcție de evoluția negocierilor dintre Londra și celelalte cancelarii europene.
În acest context, reuniunea de vineri a avut ca obiectiv principal reafirmarea voinței celor 27 de membri rămași de a continua proiectul european și de a demonstra că este singura opțiune viabilă pentru dezvoltarea continentului european.
Deși precedat de o serie de întrevederi între liderii europeni în ultimele luni, care au avut drept scop definirea unei viziuni comune a statelor UE rămase, summit-ul a relevat persistența unor disensiuni multiple și posibilitatea scindării continentului în mai multe blocuri, constituite pe falii deopotrivă geografice și geopolitice: nord (Germania, Benelux, țările nordice și țările baltice), sud (Grecia, Franța, Italia, Spania, Portugalia, Cipru și Malta) și est (în principal, țările Grupului de la Vișegrad).
Atât elementele de coeziune, cât și obiectivele acestor noi blocuri care încep să devină vizibile sunt diferite: grupul nordic – politici economice și bugetare stricte, precum și o toleranță mai mare, cel puțin până recent, față de problema imigranților și incluziunea socială a acestora; grupul sudic – dificultăți socio-economice și susținerea unei politici de restructurare a datoriilor și reducere a austerității; grupul estic – reforme pentru consolidarea atributelor naționale și mai puțină integrare (printr-un transfer de putere și de competențe între Bruxelles și capitalele naționale), precum și o atitudine radicală față de problema migrației.
În concluzie, Summit-ul de la Bratislava a marcat mai degrabă un moment de reflecție, configurând o agendă ce va fi cu siguranță reluată la reuniunile din octombrie și decembrie, de la Bruxelles, fără a genera decizii importante la acest moment. Documentul final – ”Bratislava Declaration and Roadmap” pledează pentru mai multă unitate și o construcție europeană întărită, dar este dificil de spus acum dacă planurile propuse și promisiunile generoase vor reuși să recâștige încrederea cetățenilor europeni sau vor rămâne doar un alt demers birocratic înainte de colapsul inevitabil.
Cu două zile înaintea reuniunii de la Bratislava, Președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, susținea în fața Parlamentului European Discursul anual privind starea Uniunii. Un mesaj politic, plin de promisiuni, care nu a reușit însă să răspundă convingător la întrebarea esențială: care este starea Uniunii și cât de viabil mai este proiectul clasic european?
Cu toate acestea, mesajul Președintelui Comisiei Europene anunță o posibilă schimbare semnificativă de abordare în ceea ce privește politica de apărare a UE: „puterea necoercitivă” (soft power), unul dintre principiile comunitare fundamentale, nu mai este suficientă pentru a gestiona crizele din ce în ce mai periculoase de la granițele Europei. Afirmația că „Europa nu își mai poate permite să se bazeze pe puterea militară a altor țări” pare să fie o confirmare a faptului că propunerea de constituire a unei forțe armate comune la nivelul continentului prinde contur în cancelariile europene.
